Stanca Scholz-Cionca: “Cu toate experiențele dificile, cu toate tensiunile, cu tot inechilibrul acestei relații, Regina Maria a rămas, până la urmă, o admiratoare a lui Loïe Fuller”
17 Iunie 2025, 13:43
Luni, 16 iunie, a avut loc, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, o întâlnire inedită prilejuită de lansarea volumului „O prietenie veche de când lumea, şi atât de specială“. Regina Maria şi dansatoarea Loïe Fuller, semnat de Stanca Scholz-Cionca. Cartea explorează o legătură surprinzătoare, puțin cunoscută publicului larg: prietenia dintre Regina Maria a României și celebra dansatoare americană Loïe Fuller. Invitată în emisiunea GPS Cultural, realizată de Anca Mateescu, cercetătoarea Stanca Scholz-Cionca, dezvăluie detalii captivante despre aceast episode, care pornește de la un spectacol exotic din 1902 și se transformă într-o relație artistică profundă, plină de admirație, contradicții și fidelitate până dincolo de moarte.
„Am ajuns la subiectul acesta prin specialitatea mea, care este istoria teatrului japonez. La primul contact al teatrului japonez cu publicul românesc, în 1902, a fost de față și Regina Maria. Iar impresara japonezilor era această dansatoare, Loïe Fuller, care i-a dus într-un turneu european prin 23 de țări și nenumărate orașe.”
Loïe Fuller era deja o celebritate internațională, cunoscută pentru dansurile sale „luminoase”, un amestec spectaculos de mișcare, culoare și tehnologie. Maria, încă principesă, a fost fascinată de acest univers artistic și a invitat-o pe Loïe la Palatul Cotroceni și, apoi, la Palatul Regal. Așa s-a născut o relație care a traversat decenii și războaie.
Diferențele dintre ele erau uriașe — social, cultural, geografic — și tocmai de aceea prietenia lor este cu atât mai fascinantă. În ciuda acestor contraste, cele două femei au descoperit teme comune: libertatea de exprimare, arta ca formă de transformare personală și independența feminină.
„Fără să facă parte din mișcarea feministă, fără să formuleze revendicări, erau, în sufletul lor, feministe.”
Prietenia lor nu a fost doar una epistolară, a dat roade concrete. Loïe Fuller a pus în scenă o piesă de balet bazată pe o povestire scrisă de Regina Maria, combinând muzică și arii de operă. Această legătură a avut un impact puternic asupra Reginei Maria, întărindu-i latura artistică și încurajând-o să scrie, să creeze, să își asume rolul de regină, altfel decât i s-ar fi cerut la o curte occidentală.
„A avut șansa să nu devină regină consoartă a Angliei, ci să devină regină a unei țări în care monarhia nu avea, încă, acel protocol rigid care domnea la curtea englezească. În Anglia n-ar fi făcut nimic, în România a înflorit ca femeie, ca regină și a modelat rolul regal după cum a poftit și nu a oprit-o nimeni, deci era mult mai flexibilă regalitatea cea nouă din România decât cea englezească.”
