AA.Collective learning

1 -15.11.2021

WASP Working Art Space and Production

www.waspmagazine.com și https://www.facebook.com/WASPMagazine

 

Un proiect WASP Studios, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Co-producător: Asociația 4Culture

Cercetarea colectivă pornește de la lucrările artistelor Ada Pistiner, Marion Baruch și Lena Constante, utilizând metodologii difractive prin care reprezentaționalismul este înlocuit de performativitate, iar subiectul și obiectul nu preexistă, ci apar în timpul intra-acțiunilor [1]. Difracția este propusă de Donna Haraway[2] ca o abordare metodologică ce se distanțează de reflexivitate, care nu face decât să “dislocheze” aceeași entitate într-un alt loc. Difracția înregistrează istoria interacțiunilor, interferențele și diferențele, constituindu-se ca o metaforă pentru un alt tip de conștiință critică.  Această conștiință nu încearcă să găsească o reprezentare sau o oglindire autentică a unor entități pre-existente, ci se angajează într-o continuă prezență performativă.

[1] Intra-acțiune este un termen introdus de Karen Barad în cartea sa “Meeting the Universe Halfway”,

[2] Donna Haraway, Modest_Witnm@Second_Millenn ium.FemaleMan"'-Meets_OncoMouse™

Laboratorul de investigare artistică urmărește dezvoltarea unei metodologii artistice de cercetare, producție și diseminare, ce combină simbiotic acțiunile și impulsurile colective cu cele personale.

 

Artistele participante în laborator: Ioana Gheorghiu, Ileana Faur, Irina Botea Bucan, Kiki Mihuță, Lila Passima.

 

Curator – artist: Irina Botea Bucan

Irina Botea Bucan a dezvoltat o structură simbiotică de artist-educator-cercetător care contestă sistematic idei socio-politice dominante și centrează agentul uman si non-uman drept vehicul al sensului. Alegând să acţioneze în contexte diferite, artista se concentrează în prezent pe descentralizarea discursurilor culturale și posibilitatea susţinerii unei diferenţieri creative care există în mod discutabil în afara unui sistem hegemonic de valori și critică. Performance-ul, reconstituirile, audiţiile simulate, elementele de cinematografie directă și cinéma vérité se combină în abordarea ei artistică, dezvoltată printr-un proces relaţional.

În prezent este cadru didactic în cadrul Școlii Institutului de Artă din Chicago (din 2006) și urmează cursurile doctorale ale Universităţii Goldsmiths din Londra. Lucrările sale au fost expuse in locatii diverse incluzand: New Museum, New York, MUSAC (Museum of Contemporary Art of Castilia and  Leon), Bienala de la Venetia, Pompidou Centre, Paris, National Gallery Jeu de Paume, Paris; Kunsthalle Winterthur, Reina Sofia National Museum, Madrid; MUSAC-Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León, Spain, Gwangju Biennale 2010, U -Turn Quadriennial, Copenhagen; 51st Venice Biennale; Prague Bienale; Kunstforum, Vienna; Foksal Gallery, Warsaw, Argos Center for Art and Media, Brussels;  MNAC (National Museum of Contemporary Art), Bucharest; Museum of Contemporary Art, Szczecin, Poland, Center for Contemporary Art Ujazdowki Castle, Warsaw. Festivals: Artefact Festival, Leuven, Rotterdam Film Festival, Impakt Panorama, Utrecht; Polis Adriatic Europe Festival.

********

„Când am cunoscut-o pe Lena în apartamentul ei din Drumul Taberei, cosea. Cosea la mașina aflată în camera ei mare, înconjurată de bucăți de materiale înflorate. Cosea pentru rude și pentru ea. Nu mi-a vorbit despre închisoare, ci despre Harry și despre femeile din sat. Despre bucățile lor de ii sfărâmate, decolorate, pe care le foloseau deja doar la spălatul vaselor și la șters când le-a întâlnit. Nu putea să stea fără să coase și să taie.

“Și am început să tai”. Rescria o propoziție de “o sută de ori”. Scrisul era pentru ea tot un proces de tăiere.

Când “evada” din celula în care a stat singură opt ani, se îndrepta spre iarbă. Spre copaci, păsări, soare, nisip, pământ umed cu miros putrezit, frunze, oi, miei, câini. Casa o ținea “ascunsă îndărătul pleoapelor”. Tot iarbă, florile de câmp, copacii intră în anii ‘70 în cărțile ei de poezie pentru copii, cărți pe care le ilustrează cu păpuși construite de ea. Muzica, ne indică Harry Brauner, compozitorul, trebuie cântată mișcat, cu veselie, copilărește, sau mișcat expresiv, cu solemnitate și duioșie, gingășie sau nostalgie.

Parcelele cusute de femei: “Când coseam, era timpul meu” zice mama Ancăi. “Când am descoperit cafeaua coseam și țeseam ziua și noaptea” îmi spune Tanti Florina. “Îmi plăcea”, îmi spun Tanti Tia, Tanti Niculina. “Mă duceam cu vaca și coseam”. Și timpul acela al lor poate că este “camera ei”, a Virginiei. Spațiu portabil, pliabil, harta și camera intimă unde femeia putea să își găsească timpul ei.

Broderiile decolorate, asamblate de Lena sunt făcute în buclă, cu relief dens și încăpățânat. Nu devin plate nici măcar după ce sunt călcate cu fierul fierbinte. Greu de localizat in anii ‘70, ca obiecte artistice între tapiserie și pictură, au fost acuzate direct că “distrug folclorul”. Fragmentele-parcele asamblate se împotrivesc împreună interpretărilor lineare. Rămășițele de ii și cusăturile nu repetă și nu conservă decorațiunile simbolice, ci trăiesc, se decolorează, obosesc, își schimbă funcțiile practice și, așezându-se nedespărțite pe perete, îl sparg.”

Management și concept artistic: Andreea Căpitănescu

Andreea Căpitănescu este curator, manager cultural și artist. A făcut parte din echipa festivalului Europalia România, în calitate de curator al programului de Artele spectacolului, este director artistic al eXplore festival, co-organizator al proiectului european Life Long Burning și, din 2012, co-fondator și curator al spațiului de artă contemporană WASP Working Art Space and Production. Cu o formare profesională în dans contemporan, management de proiect și cercetare doctorală în arte, este interesată să experimenteze noi cadre de lucru multidisciplinar, cu potențial catalizator de schimb artistic și teoretic, care modifică și influențează procesele de creație și propun noi versiuni personale, autentice. Spațiul artistic feminist și relația cu mediul (peisaj, arhitectură) reprezintă două dintre interesele sale majore ce se regăsesc în numeroase proiecte personale dezvoltate recent.

Proiectul "AA.Collective learning" supraexpune teme legate de identitate si experiment feminist, chestionează relația cu timpul, diferite niveluri ale realității și imaginii. Formatul de laborator propus continuă demersul început în 2020, prin proiectul „Practising solo collective”, de-a dezvolta micro-comunități artistice care își găsesc inspirația în referințe (imagini și filme iconice) din istoria artei si performance-ului contemporan.