Expoziția „Orașe în dialog: București – Viena“

Primăria Capitalei, prin creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, în parteneriat cu Institutul Cultural Român de la Viena și Forumul Cultural Austriac, organizează proiectul expozițional intercultural „Orașe în dialog: București – Viena“. Expoziția cu intrare liberă își propune un tandem artistic româno-austriac care va avea loc în perioada 23 mai – 11 iunie la Galeria creart, cu vernisajul pe 23 mai, ora 19:00 și în perioada 5-22 septembrie la Galeria ICR Viena, cu vernisajul pe 5 septembrie, ora 19:00.

Expoziția este un eveniment conex Romanian Design Week și va reuni lucrări ce prezintă capitala României din perspectiva artistei austriece Judith Saupper și capitala Austriei din perspectiva artistei române Mara Trifu.

„A fost odată ca niciodată“/„Es war einmal, wie es niemals war“ de Judith Saupper

Artista vizuală austriacă Judith Saupper trăiește și lucrează în Viena și Austria Inferioară. Este deținătoarea premiului „frame award“ la Concursul pentru fotografie contemporană din Austria (2010) și a Premiului pentru Arte Plastice al landului Austria Inferioară (2012).  În anul 2013 a primit Premiul de Promovare al Municipalității Vienei pentru Arte Plastice, iar în 2014 a obținut Bursa de Stat pentru Arte Plastice oferită  de Ministerul Austriac pentru Învățământ, Artă și Cultură.

Până în prezent a avut peste 25 de expoziții personale și de grup în importante galerii și muzee din Austria, Germania, Olanda, SUA, Franța, Elveția și Croația. În 2016 a participat la Bienala Internaţională de Gravură Experimentală, ediţia a VII-a, București, în cadrul unei expoziții la Victoria Art Center.

Instalația prezentată de artista austriacă se intitulează „A fost odată ca niciodată“/„Es war einmal, wie es niemals war“  și este formată din 11 părți, care ilustrează momente ale șederii în București, îmbinate cu aminitiri din copilărie, legate de România: evenimente reale sunt amestecate cu impresiile inițiale despre România, trezite de reportaje televizate sau de alte mijloace mass-media.

Amintirea legată de prima execuție publică transmisă la televizor (Elena și Nicolae Ceaușescu, 25.12.1989) și imaginile din orfelinatele din România (1990) se îmbină cu fotografii ale lui Massimo Branca, înfățișând copii ai străzii care locuiesc în hățișul subteran de conducte de încălzire din București (2016).

Astfel, se suprapun două planuri temporale, care se regăsesc mai apoi în formula de început a poveștilor românești „A fost odată ca niciodată“. Cele 11 ipoteze plutesc nestingherite în spațiul expozițional, ilustrând imaginea unui oraș cu toate prejudecățile sale și interpretările pripite. Citate din opera Hertei Müller întregesc imaginile în mod sugestiv.

 „The Healing Heart“ de Mara Trifu

Regizoarea și artista vizuală română Mara Trifu locuiește și lucrează actualmente la Londra. Filmele ei „Gutuiul japonez“, „You Can't Hide Love From Gypsies“, „Podul“, „When Mountains and Animals Will Speak“ și „Perfection Is Forever“ au fost proiectate în galerii și festivaluri din întreaga lume, precum cel de la Cannes, Festivalul Internațional de Film Documentar de la Amsterdam, Festivalul Internațional de Film Chicago, Festivalul Internațional de Film Cracovia sau Festivalul Internațional de Film Los Angeles. Este absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind licențiată în regie de film, și a absolvit studiile masterale ale UK's National Film and Television School, specialitatea – regie de film documentar. Până în prezent a obținut, printre altele: Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internațional de Film Timishort (2013), Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film Cronograf (2013),  Premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul Internațional de Film NEW WAVE Sofia (2014). Totodată, a fost nominaliză la Premiile Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj 2012 și la Silver Eye Award 2015.

Mara Trifu va prezenta instalația video „The Healing Heart“, care conține  fragmente redate „în buclă“, dintr-o conversație cu Isaac, un emigrant nigerian care trăiește la Viena: „Este o reflexie asupra celor ce ne reunesc ca ființe umane. Asupra empatiei ca mijloc de vindecare a inimii colective. Până ce nu îl vom înțelege pe Celălalt, avem puține speranțe în a înțelege cum se manifestă umbra și dorințele noastre în lumea exterioară și cum putem învăța să trăim cu ele.“