GREII MUZICII UȘOARE (4) – IONEL FERNIC

Și romanța și-a găsit o bună gazdă în spectacolele de revistă. De unde acest nume?

Adusă în Micul Paris tot de pe meleagul francez, această manifestare artistică era la începuturi o trecere în revistă, o prezentare  prin muzică, dar mai ales prin text, cuplet, declamare (majoritatea cu nuanță ori explicit satirice) a evenimentelor  de actualitate, a comportamentelor unor personaje din viața publică. ”Îmbrăcate” mai apoi, în dansuri, decoruri, costume fastuoase, având capete de afiș naționale ori internaționale pentru domeniul muzical. O  profesie a actualității numește revista distinsul Dr. Aurel Storin. Gen care dăinuie de mai bine de 140 de ani!

IONEL FERNIC (29 iunie 1901 – 22 iulie 1938), a fost unul dintre cei care au oferit un statut referențial ROMANȚEI. Atrăit puțin, dar la temperaturi înalte. A studiat muzica îndrumat de maeștri dar nu și-a abandonat nici o altă mare iubire: aeronautica. A studiat și arta dramatică la Conservatorul bucureștean.

Ionel Fernic devine pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români, pe lângă preocupările de scriitor, poet, textier şi gazetar. A fost numit și Trubadurul zărilor albastre. Ca tânăr ofițer se stabilește la Ploiești. Aici începe să scrie muzică. Mai întâi, ROMANȚE; cântate de Cristian Vasile ori Jean Moscopol. Popularitatea soliștilor (dizeurilor) vorbește despre valoarea creațiilor. Celebritățile nu abordau în repertoriu orice fel de partituri…

Multe dintre melodii se mai cântă și astăzi: Romanța celei care minte, Să nu glumești cu ochi frumoși, ÎȚI MAI ADUCI AMINTE DOAMNĂ?, PE SUB FEREASTRĂ-MI CURGE-UN RÂU, ROMANȚA CELUI CARE MINTE ș.a.

A scris peste 400 de piese, între care multe tangouri, muzică ușoară tradițională dar și cântece în stil popular, cuplete, aranjamente ale unor piese folclorice: Balada crucii de mesteacăn, Atuncea când iubești, Margaritta (ultimele două, valsuri), Balada bețivului grăbit (parodie după Topârceanu), Minciuna (PE BOLTĂ CÂND APARE LUNA), IUBESC FEMEIA; Zdrâng, zdrâng, Sârba lui Terente, Suflecată p-în la brâu, Nu mă lăsa să mor, Marghioalo­ ș.a.

 „Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Succesul debutului meu nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii”, își descrie Ionel Fernic experienţa.

„În oraşul copilăriei mele, trăia un autor de romanţe care se mai cântă şi astăzi”, scria Tudor Mușatescu.

Fernic este numit directorul Şcolii de pilotaj din Cernăuţi şi va fi medaliat de însuşi regele Carol al II-lea cu o distincţie importantă, „Virtutea Aeronautică”.

Şi-a pierdut viaţa într-un accident aviatic în 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani, ca pasager (!) al unui zbor, pe ruta Varşovia-Bucureşti-Salonic.

A fost o fire boemă, cu un umor aparte: s-a fotogafiat gol şi cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulaţie pe vremea lui:  «vedea-te-aş în pielea goală şi cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanţul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte; așadar, vorba era respectată întocmai!!, se menționa în presa vremii.

TANGO-UL

Dominant din cel de-al doilea deceniu al secolului 20 din secolul trecut, cu multiplele sale versiuni, acest dans a cuprins – ca o adevărată febră, saloanele de petreceri, dar mai ales creativitatea celor care cochetau cu divertismentul. La Cumparsita, Adios Muchachos se cântau peste tot. Dar, asemeni și altor orientări stilistice, creația națională a cunoscut o originalitate aparte: suflu melodic extins, adeseori depășind ambianța strict ritmică și, desigur, aromele provenite din folclor. Tot Ion Vasilescu va fi cel care implementează forma specifică de gen, alături de Ionel Fernic, Gherase Dendrino, Stroe și Vasilache. Originalitatea consta și în forma definită prin sintagma tango-romanță.

PETRE ANDREESCU a fost un precursor în materie; Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă –  dăinuie și astăzi. Dar și Cânta pe-nserat un trecător, Amorul e un mic ștrengar, Inimile noastre se-ntâlnesc, păstrate cu osârdie în repertoriul lăutăresc și până cu câteva decenii în urmă de Gică Petrescu. Petre Andreescu s-a sfârșit din viață în 1936.

Dar la început, marele creator de tangouri a fost și rămâne Ion Vasilescu.

Îl vom cunoaște în detaliu, data viitoare…

A dvs. Daniela Caraman Fotea

Serialul GREII MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI

 este difuzat în fiecare seară, de luni până vineri,

de la ora 23,00 la 23,30

la  RADIO ROMÂNIA CULTURAL.

Producător – Sorina Goia