Nu de puţine ori auzim termenul rubensian, sau expresia „cu forme rubensiene”, ori referiri la „stilul rubensian”, care vine să definească formele unei femei, generoase dar armonios proporţionate.

Stilul rubensian provine de la talentul, inspirația și energia inepuizabilă a lui Peter Paul Rubens, excepţional pictor, diplomat și potretist flamand, decorat cu cele mai înalte distincții de către regii Angliei și ai Spaniei.

Pornind de la inspirația pe care i-au dat-o cele două soții ale sale, Isabelle Brandt și Hélène Fourment, trăsăturile lor fiind recunoscute la toate personajele feminine din picturile lui Peter Paul Rubens, peste 1400 la număr, marele artist flamand a creat personaje feminine ce degajă o energie colosală, stilul său fiind definit de femeia cu forme pline de senzualitate și expresivitate, încrezătoare, puternică, discret gingașă.

Marcăm sâmbătă, 30 mai, împlinirea a 380 de ani de la plecarea la Domnul a lui Peter Paul Rubens, moment ce ne prilejuieşte o scurtă incursiune în biografia acestui artist de o valoare remarcabilă.

Peter Paul (Pieter Pauwel) Rubens s-a născut la 28 iunie 1577, la Siegen, oraş în landul Nordrhein-Westfalen, Germania. A primit cele două prenume deoarece s-a născut în ajunul sărbătorii Sfinţilor Petru și Pavel.

Părinţii săi, Jan Rubens – asesor la tribunalul din Antwerpen, care se refugiase cu familia la Köln, pentru a scăpa de persecuțiile guvernatorului spaniol al Olandei, Ducele de Alba – şi Maria Pypelinckx, au dat naştere altor doi copii, Christine von Dietz şi Philip Rubens.

În anul 1587, tatăl său pleacă la Domnul, în acelaşi an Peter Paul vizitând pentru prima dată flandra, unde, doi ani mai târziu, mama artistului se va întoarce cu copiii, stabilindu-se la Antwerpen.

Aşadar, în anul 1589, tânărul Rubens este înscris la cea mai bună școală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, după ce va învăţa să copieze ilustrații biblice, va descoperi arta desenului.

În anul 1591, va începe să studieze pictura în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen.

Va realiza, apoi, un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, iar în anul 1596 va deveni elevul lui Otton van Veen (Vaenius), un pictor al cărui stil este influențat de maeștrii italieni din vremea respectivă.

La vârsta de 21 de ani, Rubens este deja un artist independent, fiind acceptat în breasla de pictori a orașului Antwerpen. La sfatul maestrului său, însă, va pleca în Italia, la specializare.

Va călători mai întâi la Veneția, unde descoperă pictura lui Tiziano, pentru care nutreşte o admirație aparte, la Mantua este fascinat de decorațiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna și de frescele executate de Giulio Romano, iar la Florența va realiza schițe după „Bătălia de la Anghiari”, pictura lui Leonardo da Vinci și va studia sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo.

Ajuns la Roma, Rubens are oportunitatea să studieze operele lui Michelangelo din Capella Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum și sculptura antică.

În perioada petrecută în Italia, va realiza opere destinate prințului Vincenze Gonzaga din Mantua, pictura unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma, precum și portrete comadate de aristocrați din Genova.

Bachus

În această perioadă a pictat lucrări precum „Adam și Eva în rai”, 1599–1600, în ulei pe pânză, „Bătălia amazoanelor”, în jurul anului 1600, ulei pe pânză (aflată acum la Potsdam, la Bildgalerie), „Depunerea în mormânt”, 1602, ulei pe pânză (aflată la Galleria Borghese din Roma), „Autoportret cu prietenii din Mantua”, 1602–1604, ulei pe pânză (aflată la Wallraf-Richartz Museum of Fine Arts din Köln), „Democrit”, 1603, ulei pe pânză (aflată loa Museo del Prado din Madrid), „Trinitatea adorat de familia Gonzaga”, 1604–1605, ulei pe pânză (aflată la Palazzo Ducale din Mantua), „Hero și Leander”, cca 1605, ulei pe pânză (Gemäldegalerie din Dresda) şi „Hero și Leander”, cca 1605, ulei pe pânză (Yale University Art Gallery din New Haven).

În anul 1608, Rubens revine la Antwerpen, unde este numit pictor de curte al arhiducelui Albert.

La 3 octombrie 1609 se căsătoreşte cu Isabelle Brandt, fiica unui celebru avocat și umanist din Antwerpen.

În anul 1611, Rubens încheie lucrările la tripticul „Înălțarea crucii” și începe să lucreze la „Coborârea de pe cruce”, ambele opere fiind destinate Catedralei din Antwerpen.

În această perioadă pictează mai ales tablouri cu tematică religioasă, dar primește și comenzi cu teme laice pentru un grup de negustori din Genova, reprezentând scene din viața consulului roman Detius Mus, sau o serie de tablouri înfățișând Faptele lui Constantin pentru regele Ludovic al XIII-lea al Franței.

Astfel, Rubens realizează lucrări cum sunt „Buna Vestire”, 1609–1610, ulei pe pânză, (Muzeul Kunthistorisches din Viena), „Hristos cel răstignit”, 1610–1611, ulei pe pânză, Muzeul voor Schone Kunsten din Antwerp), „Sf. Apostol Iacov”, 1612–1613, ulei pe panou (Museo del Prado din Madrid) sau „Depunerea în mormânt”, 1611–1612, ulei pe panou de lemn de stejar (National Gallery of Canada din Ottawa).

A urmat o perioadă în care Rubens, ajuns în culmea gloriei artistice, începe o serie de cicluri decorative de mare amploare, ca decorarea bisericii iezuiților Sfântul Carol Boromeusz din Antwerpen sau mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda reginei Maria de Medici.

În anul 1621, regina Franței, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să realizeze decorarea galeriei de festivități a Palatului Luxemburg din Paris, o operă care va fi finalizată în anul 1625. Rubens a început lucrul la acest ciclu prin pregătirea unei serii de mici schițe în ulei, pe care asistenții lui le-au mărit la dimensiunile necesare. Apoi Rubens a făcut retușurile, astfel încât pânzele redevin opere ieșite de sub mâna artistului.

Lucrarea cuprinde 24 de picturi de dimensiuni mari care prezintă „Istoria vieții celebre și a faptelor eroice ale Reginei”, în care artistul îmbină două abordări, realistă și alegorică. În „Debarcarea la Marsilia”, Maria de Medici este prezentată nu numai înconjurată de persoanele de la curtea ei, ci și de personaje mitologice, cum sunt cele trei Naiade din planul frontal al tabloului și zeița Gloriei.

Cele trei gratii

La 15 iulie 1626, soţia sa Isabelle Brant trece în lumea drepţilor, lăsându-şi soţul îndurerat. Rubens va regăsi puterea de a merge mai departe, continuă să călătorească mult, îndeplinind și misiuni diplomatice la Madrid sau Londra.

În ultimii ani ai vieţii, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecție dionisiace.

La 6 decembrie 1630, Rubens se va recăsători cu Hélène Fourment, care avea atunci doar 16 ani, fiind fiica unui negustor bogat din Antwerpen, vestită pentru extraordinara ei frumusețe, pe care artistul o va picta în mai multe tablouri. Cu aceasta a avut cinci copii, pe lângă cei trei din prima sa căsătorie.

În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar în 1631, este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei.

Va continua să realizeze picturi cu caracter monumental, „Sărbătoarea lui Venus”, „Judecata lui Paris” (1638–1639) sau „Cele trei grații” (1638).

Din nefericire, începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulți ani se îndesesc și devin tot mai grave.

La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens pleacă la Domnul, în urma unor probleme la inimă, la vârsta de 62 de ani, fiind înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, „Sacra Conversazione”.

Isabelle Brandt și Hélène Fourment, cele două soții ale artistului, i-au folosit acestuia în repetate rânduri, drept surse de inspiraţie, nu doar pentru portretele lor, fiindcă trăsăturile lor pot fi recunoscute în mai toate personajele feminine pictate de artist.

Sunt de menționat în acest sens, „Autoportretul artistului cu Isabelle Brandt” (1609-1610), „Hélène Fourment cu fiul ei Frans” (cca. 1635), „Portretul Hélènei Fourment în haină de blană” (1636), „Hélène Fourment cu doi dintre fiii săi” (cca. 1636) sau „Hélène Fourment din baie (Mica blană)” (cca. 1638). Aceste portrete, pictate din pură plăcere, sunt mult mai sugestive decât portretele oficiale, fiind cele mai importante omagii pe care artistul le-a adus soțiilor sale și frumuseții trupurilor lor.

După întoarcerea din Italia, Rubens a devenit suveranul neîntrecut al școlii din Antwerpen, iar dintre discipolii săi, puțini au avut totuși vocația de a deveni mari pictori: Anton van Dyck, Jacob Jordaens și Jan Bruegel. De asemenea, numeroși artiști de mai târziu, au fost influențaţi de arta lui Rubens, printre aceştia aflându-se Watteau, Fragonard, Delacroix sau Renoir.

În România se află mai multe tablouri atribuite pictorului Peter Paul Rubens: „Portretul Giovannei Spinola Pavese”, aflat la Muzeul Național de Artă al României din București, „Sf. Ignațiu de Loyola” și „Sf. Franciscus Xaverius”, aflate la Muzeul Brukenthal din Sibiu, „Regina implorată”, aflată la Muzeul de Artă din Craiova şi „Coborârea lui Isus de pe Cruce”, un tablou aflat în Catedrala Armeano-Catolică din Gherla.

În legătură cu această ultimă lucrare, trebuie spus că istoria ei este una cu totul deosebită.

Gherla este oraşul construit în secolul al XVIII-lea, după un plan prestabilit, de negustorii armeni sosiți din Moldova, drept pentru care inițial i s-a mai spus și Armenopolis, sau Armenerstadt.

Tot atunci au fost ridicate și biserici, una dintre cele mai importante fiind biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcție lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieței centrale.

În anul 1806, o delegație armeană a plecat la Viena și a fost primită de Împăratul Francisc al II-lea la o cină: acolo armenii povestesc că ei sunt o colonie mică armeană, au construit un orășel mic – Armenopolis – undeva la periferia imperiului și cum au terminat și biserica, ar avea nevoie de o pictură religioasă la altarul mare. Împăratul le-a comunicat că puteau merge în galeria de artă și să aleagă o pictură.

Astfel ei au ales lucrarea lui Rubens „Coborârea lui Isus de pe Cruce”, care a ajuns la Roma, a intrat în posesia lui Napoleon Bonaparte după ocuparea Romei, a ajuns la pirații englezi, în urma unui jaf, apoi a ajuns în proprietatea unui rege britanic, care o trimite la Viena, oraș profund catolic, pentru a fi expusă la Castelul Belvedere.

Aşadar tabloul lui Rubens a fost dăruit armenilor de către împăratul Francisc al II-lea în semn de recunoștință pentru împrumuturile bănești pe care le-a primit de la armeni, pentru vistieria imperiului habsburgic, golită după războaiele cu armatele lui Napoleon.

Adusă la Gherla, pictura lui Rubens s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică, astfel că armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus lucrarea.

În anul 1944, pictura a fost luată de trupele maghiare și depozitată într-o mănăstire din Ungaria. În urma tratatului dintre România și Ungaria, în anul 1952 tabloul a revenit în țară, însă nu la proprietari, ci la Muzeul din Gherla. În final, tabloul a ajuns pentru restaurare la Muzeul de Artă din Cluj, unde a fost uitat și redescoperit abia după 1990, într-un depozit al muzeului.

La 22 decembrie 1999, într-o mașină specială și cu escortă militară, tabloul a fost transportat de la Cluj la Gherla. Deși valorează milioane de dolari, tabloul poate fi văzut acum gratuit de cei care trec prin Gherla și care vizitează Catedrala Armeano-Catolică.

În legătură cu valoarea unor opere ale artistului, să spunem, că în decembrie 2007, o schiţă a unui tablou în ulei realizat de celebrul pictor Peter Paul Rubens, a fost vândută pentru 5,3 milioane de euro, în cadrul unei licitaţii organizate de casa Christie’s, la Londra. Preţul obţinut de schiţă era unul record pentru o operă flamandă a secolului al 17-lea. Schiţa, denumită „două studii ale unui tânăr”, care prezintă capul unui necunoscut, din faţă şi din profil, a fost realizată între anii 1615 şi 1617.

În septembrie 2017, un tablou pierdut, pictat de artistul flamand Rubens, a fost găsit pe peretele unei case private din oraşul scoţian Glasgow. Portretul din secolul al XVII-lea îl înfăţişează pe Ducele de Buckingham, purtând un pieptar şi un guler elaborat, din dantelă. Lucrarea a fost scăpată din vedere pentru că un artist a pictat, suprapus, un alt fundal şi pentru că portretul a acumulat, de-a lungul anilor, mult praf. Tabloul a fost identificat de Bendor Grosvenor, de la Britain’s Lost Masterpieces, un program al BBC Four.

În ianuarie 2019, un desen al lui Rubens a fost vândut cu suma de 8,2 milioane de dolari, la New York, în cadrul unei licitații controversate, unii specialişti estimând că familia regală olandeză, proprietara operei, ar fi trebuit să propună lucrarea muzeelor olandeze. Acest desen, „Nude study of a young man with raised arms”, de mărime excepțională, 49 pe 31 cm., reprezentând un tânăr cu brațele ridicate și destinat pentru tripticul „L’Erection de la croix” (anul 1610), a fost achiziționat în anul 1838 de prințul Willem van Oranje, viitorul rege al Olandei Willem al II-lea.

de Razvan Moceanu - RADOR