Se împlinesc 144 de ani de la nașterea compozitorului George Enescu

Marți, 19 august, se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog, una dintre marile personalități artistice ale secolului XX, cunoscut mai ales pentru cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), Simfonia nr. 1 în Mi bemol, op. 13 (1905) și ciclul Șapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

Vă oferim o înregistrare rară în care George Enescu vorbește despre Brahms, un fragment din convorbirile sale cu Bernard Gavoty, realizate de Radio France în 1951.

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în satul Liveni din județul Botoșani, localitate care astăzi îi poartă numele. Provenea dintr-o familie de agricultori înstăriți, Maria Cozmovici-Enescu și Costache Enescu. Încă din primii ani de viață a arătat o atracție aparte pentru muzică. După ce familia s-a mutat în Cracalia, în 1884, a început să exploreze tainele pianului și și-a construit singur prima vioară. La doar 4 ani a început studiul viorii, sub îndrumarea părinților și a cunoscutului lăutar Niculae Chioru. Primele lecții de formare muzicală le-a primit de la profesorul Eduard Caudella.

Între 1888 și 1894 a studiat la Conservatorul din Viena, avându-i ca dascăli pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). La 8 ani debuta ca violonist, iar la 11 ani, urca pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, acompaniat de orchestra Conservatorului, fiind numit de presa vieneză „un Mozart român”.

Pe 11 iunie 1897, la doar 15 ani, susținea la Paris, în Petite Salle Pleyel, primul recital de autor al unui compozitor român peste hotare – un moment de referință pentru istoria muzicii românești.

La 17 ani a început să dea lecţii de vioară. A fondat un „​Trio instrumental” (1902), alături de Alfredo Casella şi Louis Fournier, şi cvartetul de coarde „George Enescu” (1904), împreună cu Henri Cassadesus, Louis Fournier şi Fritz Schneider. Pe 1 martie 1898, a urcat pentru prima dată pe scena Ateneului Român, în compania Orchestrei Filarmonice, afirmându-se ca violonist, compozitor și dirijor.

Până la 24 de ani, printre compoziţiile sale simfonice se numărau şi cele două „Rapsodii” pe teme naţionale româneşti, o „Suită de orchestră”, alături de care creaţia sa muzicală a fost completată de alte lucrări pentru orchestră: „Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră”, „Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste”, „Uvertura pentru concert”, „Uvertura triumfală”, concerte pentru pian şi orchestră, pentru vioară şi orchestră, poemul simfonic „Vox Maris”, trei suite, dintre care se remarcă mai ales cea de-a treia, „Săteasca”.

La 13 martie 1936, la Palais Garnier din Paris, a avut loc premiera operei „Oedip”. Succesul în rândul publicului și al criticii a consacrat-o drept una dintre capodoperele muzicii dramatice ale secolului XX.

Recunoașterea și faima internațională i-au oferit lui George Enescu numeroase oportunități de a susține cursuri de interpretare, stilistică, analiză muzicală și forme muzicale la instituții prestigioase precum École Normale de Musique și École Instrumentale „Yvonne Astruc” din Paris, Accademia Musicale Chigiana din Siena, Universitatea din Illinois și The Mannes Music School din New York, dar și în orașe precum Brighton și Bryanstone în Anglia. De asemenea, a predat cursuri de compoziție la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts (SUA), și la Conservatoire Américain din Fontainebleau (Franța).

În semn de apreciere și recunoaștere a meritelor sale, George Enescu a primit numeroase distincții: titlurile de ofițer și cavaler al Legiunii de Onoare a Franței (1913, 1936), calitatea de Membru de onoare (1916) și Membru activ (1933) al Academiei Române din București, precum și de Membru corespondent la Académie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936) și Academia de Arte și Științe din Praga (1937).

Pentru a sprijini tinerele talente și pentru a promova compoziția românească, Enescu a înființat, în 1912, Premiul național de compoziție „George Enescu”, decernat aproape anual până în 1946, anul plecării sale definitive din România.

Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.

George Enescu s-a stins din viață pe 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

Surse: agerpres.ro, georgeenescu.ro

Citește și:

• Radio România și Festivalul Enescu: Povestea unei prietenii vechi de peste 65 de ani
• Comuniștii și Festivalul „George Enescu”
• Elevul lui Enescu, legendarul violonist Yehudi Menuhin, a fost prezent de patru ori pe scena Festivalului Internațional George Enescu
• Povestea unui început: Yehudi Menuhin a cântat la București alături de George Enescu, cu 12 ani înaintea festivalului ce-i poartă numele
• Enescu și pianiștii lui acompaniatori