#ACASĂ. Nuvela lui Lev Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici - în lectura lui Victor Rebengiuc. De la ora 15.30

În lectura lui Victor Rebengiuc, vă propunem să ascultați în acestă săptămână nuvela lui Lev Tolstoi Moartea
lui Ivan Ilici. Nuvela este socotită de critică printre capodoperele
scriitorului; un estet ca Nabokov o consideră chiar ”cea mai artistică a lui
Tolstoi, cea mai sofisticată și cea mai aproape de perfecțiune”.

Începută în 1884, nuvela publicată doi ani mai
târziu pare o construcție stângace: se deschide cu deznodământul și dezvoltă un
soi de paralelism. Este un procedeu
folosit din plin în marile lui romane, dar și în alte nuvele cu temă
asemănătoare aceleia din Moartea lui
Ivan Ilici. Am putea exemplifica cu Holstomer. Povestea unui cal, în care
nu numai viața, dar și moartea calului se arată mai cu rost decât aceea a
stăpânului său, sau cu o alta, intitulată Trei
morți, în care mor o cucoană, un mujic, surugiul cucoanei, și un copac, al
cărui lemn este folosit drept cruce pe mormântul surugiului. Aici paralelismul
indică antiteza.

În primele pagini din Moartea lui Ivan Ilici asistăm la priveghiul personajului titular.Felul
în care magistratul Ivan Ilici Golovin, odată mort, e privit de colegi, de
prieteni și de familie (cu toții mai preocupați de respectarea convențiilor sociale
impuse de împrejurare, de partidele de cărți din acea zi și de banii rămași de
pe urma mortului, decât de reculegerea la căpătâiul lui) sugerează că aceștia
au un mod de a înțelege și de a-și duce viața similar cu al celui de pe năsălie.
Acum paralelismul indică sinonimia. Golovin, omul care făcuse toată viața numai ”ceea ce trebuie”, fusese un tânăr obișnuit,
devenise un bărbat așezat, își convertise micile vicii ale tinereții în
tabieturi nevinovate, el, care făcuse ceea ce face toată lumea, el, Ilia Ilici
se întreabă dacă viața lui nu fusese cumva o greșeală. Singurul punct luminos din toată existența lui
rămâne, constată el, propria copilărie;
singura existență autentică și curată i se pare a fi aceea a omului simplu care îl îngrijește când
cade la pat, nu a lui, a magistratului care poate dicta soarta semenilor săi.
Băiatul lui și mujicul Gherasim sunt întrupări
în nuvelă ale celor buni , necorupți încă de viață. Ei sunt și singurii care îi înțeleg
suferința.

Finalul nuvelei pare enigmatic. Nu-l
dezvăluim, cităm numai interpretarea pe care i-o dă Ion Vartic prozei lui
Tolstoi: ”În ultimă instanță, sensul adânc, paradoxal al titlului nuvelei, Moartea lui Ivan Ilici, trebuie înțeles
pe dos, răsturnat: Viața lui Ivan Ilici, deoarece, în viziunea tolstoiană finală, între
viață și moarte există o sinonimie paradoxală. Cand ea, moartea se termină, se
încheie viața. În mod complementar, când viața se sfârșește, nu mai există
moarte.”

Proza lui Tolstoi, o veți putea asculta
zilnic, de luni până vineri, în episoade de câte o jumătate de oră. Moartea lui Ivan Ilici de Lev Tolstoi
este audiobook-ul din care difuzăm, audiobook produs de Humanitas multimedia.