#ACASĂ. Nuvela lui Lev Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici - în lectura lui Victor Rebengiuc. De la ora 15.30
06 Aprilie 2020, 05:49
  În lectura lui Victor Rebengiuc, vă propunem să ascultați în acestă săptămână nuvela lui Lev Tolstoi  Moartea
 lui Ivan Ilici. Nuvela este socotită de critică printre capodoperele
 scriitorului; un estet ca Nabokov o consideră chiar ”cea mai artistică a lui
 Tolstoi, cea mai sofisticată și cea mai aproape de perfecțiune”.
   Începută în 1884, nuvela publicată doi ani mai
 târziu pare o construcție stângace: se deschide cu deznodământul și dezvoltă un
 soi de paralelism.  Este un procedeu
 folosit din plin în marile lui romane, dar și în alte nuvele cu temă
 asemănătoare aceleia din Moartea lui
 Ivan Ilici. Am putea exemplifica cu  Holstomer. Povestea unui cal, în care
 nu numai viața, dar și moartea calului se arată mai cu rost decât aceea a
 stăpânului său, sau cu o alta, intitulată Trei
 morți, în care mor o cucoană, un mujic, surugiul cucoanei, și un copac, al
 cărui lemn este folosit drept cruce pe mormântul surugiului. Aici paralelismul
 indică antiteza.
  În primele pagini din Moartea lui Ivan Ilici asistăm la priveghiul personajului titular.Felul
 în care magistratul Ivan Ilici Golovin, odată mort, e privit de colegi, de
 prieteni și de familie (cu toții mai preocupați de respectarea convențiilor sociale
 impuse de împrejurare, de partidele de cărți din acea zi și de banii rămași de
 pe urma mortului, decât de reculegerea la căpătâiul lui) sugerează că aceștia
 au un mod de a înțelege și de a-și duce viața similar cu al celui de pe năsălie.
 Acum paralelismul indică sinonimia. Golovin, omul care făcuse toată viața  numai ”ceea ce trebuie”, fusese un tânăr obișnuit,
 devenise un bărbat așezat, își convertise micile vicii ale tinereții în
 tabieturi nevinovate, el, care făcuse ceea ce face toată lumea, el, Ilia Ilici
 se întreabă dacă viața lui nu fusese cumva o greșeală.  Singurul punct luminos din toată existența lui
 rămâne, constată el,  propria copilărie;
 singura existență autentică și curată i se pare a fi  aceea a omului simplu care îl îngrijește când
 cade la pat, nu a lui, a magistratului care poate dicta soarta semenilor săi.
 Băiatul lui și mujicul Gherasim sunt întrupări 
 în nuvelă ale celor buni , necorupți încă de viață.  Ei sunt și singurii care îi înțeleg
 suferința.
  Finalul nuvelei pare enigmatic. Nu-l
 dezvăluim, cităm numai interpretarea pe care i-o dă Ion Vartic prozei lui
 Tolstoi: ”În ultimă instanță, sensul adânc, paradoxal al titlului nuvelei, Moartea lui Ivan Ilici, trebuie înțeles
 pe dos, răsturnat:  Viața lui Ivan Ilici, deoarece, în viziunea tolstoiană finală, între
 viață și moarte există o sinonimie paradoxală. Cand ea, moartea se termină, se
 încheie viața. În mod complementar, când viața se sfârșește, nu mai există
 moarte.”
  Proza lui Tolstoi, o veți putea asculta
 zilnic, de luni până vineri, în episoade de câte o jumătate de oră. Moartea lui Ivan Ilici de Lev Tolstoi
 este audiobook-ul din care difuzăm, audiobook produs de Humanitas multimedia. 








