Cosmin Chivu: „Cred că o poveste pe care un actor, un film sau o piesă de teatru o spun este ceva care rămâne, este ceva care ne face să ne îndrăgostim și să ne dăm seama că ceva frumos există în noi”

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a ajuns la cea de-a 32-a ediție, iar unul dintre cele mai importante evenimente conexe este, fără îndoială, Bursa de spectacole – o platformă de networking internațional care aduce laolaltă artiști, producători și programatori culturali din toată lumea. Despre impactul acestei burse, tendințele actuale din teatru și despre rolul profund al artei în societate, Luana Pleșea a stat de vorbă cu Cosmin Chivu, regizor și coordonator al bursei, alături de Oana Marin.

„Este unul dintre cele mai importante evenimente de profil din Europa Centrală și de Est.”

Mai mult decât un târg, evenimentul este o veritabilă punte de legătură între artiști, producători, directori de festivaluri și instituții culturale de pe toate cele cinci continente. Anul acesta, la Sibiu au fost prezenți peste 200 de programatori și creatori de spectacole din peste 60 de țări.

„Aici se leagă colaborări internaționale și turnee. Creează conexiuni valoroase între scena culturală românească și cea globală. Promovează cultura română prin participarea la bursă a artiștilor români și aceștia promovează spectacole în fața unor programatori internaționali, ceea ce poate duce la invitații în străinătate.”

Unul dintre cele mai intense momente din acest an a fost întâlnirea istorică dintre două figuri emblematice ale teatrului newyorkez: Joe Melillo, fost director al Brooklyn Academy of Music (BAM), și actuala directoare Amy Casello. Cei doi nu au acceptat până acum să dialogheze public, dar au făcut-o în România.

Un alt element definitoriu al bursei este implicarea tinerilor voluntari din întreaga lume. Mulți revin an de an și devin parte activă a acestei rețele culturale globale.

„Anul acesta, ca și în trecut, am avut voluntari care au între 15 și 17 ani, veniți din toată lumea. Aceşti copii sunt extraordinari și învață, acolo unde trebuie, cum să se apropie de această meserie. Învață cum să coexiste unii cu alții, cum să vorbească cu un oaspete din altă țară, cum să se comporte atunci când este nevoie sau când avem o urgență și, cel mai important, învață din succesele sau din greșelile noastre. Și cred că acest lucru îi schimbă foarte tare în bine.”