Repere spirituale: Daniela Rei Vișan în dialog cu Dumitru Horia Ionescu la Radio România Cultural

Poveste adevărată

Iată,

inima luminii-ncetează să bată,

e ceasul furului viclean

care a cules merele an de an.

Pleoapele vremii se-nchid peste mine,

e aproape, e aproape și nu-l văd când vine.

Grădina mea bună și blestemată

cu fructe pe care nu le-am gustat niciodată,

pentru cine râd mugurii și se gătesc de nuntă,

cine e cel ce mă-nfruntă?

Grădina mea, înconjoară-mă cu țepușe,

împunge-mă, să nu mai dorm în cenușe,

cerșește spinilor pentru mine, trezia,

să-mi dobândesc sângerând bucuria.”

Lidia Stăniloae- Întâlnire cu Dumnezeu

Duminică 2 iunie 2019, vă propunem o reîntâlnire
cu Dumitru Horia Ionescu. Pornind de la volumele Lidiei Stăniloae apărute în
ultimii ani de viață, vom discuta despre perceptele creștine și societatea
contemporană, despre dificultatea de a ”traduce” textele creștine în limbajul lumii
moderne, dominată de viteză, goana după spectaculos, distracție, putere
economică, politică, mediatică.

”Ar trebui să ne reamintim mereu
vechiul proverb peruan care ne cere să ne îngrijim rădăcinile dacă vrem să
creștem și să înflorim.

Ce s-a întâmplat cu noi, românii? Ar
trebui să ne întrebăm cu îngrijorare. Nu se mai poartă să ne descoperim
identitatea, tradițiile. A ne gudura a devenit un spot național. Odinioară, da,
exista o oarecare justificare pentru aceasta: teama cumplită pe care generațiile
de astăzi n-o mai resimt, dar care a deformat atâtea milioane de oameni într-o dictatură
de nedescris. Nu, astăzi nu ne mai obligă nimeni să sărutăm cu umilință mâini ai
căror posesori n-au nici o putere asupra noastră și nici măcar nu existăm în
fața lor. Glorificăm, drept evenimente istorice, vieți și decese ale unora care
n-au habar de noi, care nu ne cunosc limba, nu ne acceptă religia. Despre istoria
noastră ce să mai vorbim. (...) Doamne Sfinte, ce fior străbate întreaga lume
atunci când nulități instalate în scaune care nu le aparțin, ne impun bucurii
și dureri care privesc câteva figuri semidocte fără nici o însemnătate pentru
noi și pentru nimeni. Ne batem joc de valori reale, ne străduim să le denigrăm
cât putem și plângem cu lacrimi de crocodil pentru nonvalori evidente. Acceptăm
doar prilejuri de a ne plimba un număr de ani cu portofele pline, în apariții
arbitrare, nenecesare, inutile, zadarnice, practic inexistente.”

Lidia
Stăniloae-Grădinile Părintelui Victorin

Adevărul ne sperie, taina se depărtează
tot mai mult de noi.

Patul lui Procust ne modelează gândirea,
faptele, mișcările sufletului. Din neglijență sau ignoranță lăsăm simțurile
sufletești să se atrofieze. Este prea greu să privim în profunzime, dincolo de mirajul
vremurilor care se tot schimbă.

Filmul Cristinei Chirvasie realizat cu
Dumitru HoriaIonescu va fi o altă propunere jurnalistică. Omul de duminică este
proiectul care ne ajută să ne RE-Cunoaștem izvoarele, sâmburele acela de taină,
în miezul căruia Îl putem afla pe Dumnezeu.

În Studiu introductiv la volumul Lidiei
Stăniloae- Întâlnire cu Dumnezeu, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae scria:

”Timpul însuși ne face să ne grăbim.
Vrem mereu să trecem la o altă clipă, după ce am observat că n-am aflat deplina
mulțumire în clipa la care am ajuns. Dar până trăim clipele ca limitate, ca temporale,
nu întâlnim pe Cel ce ne poate aduce toată mulțumirea.(...) Totuși timpul ne
este dat, cum ne este dată și graba în el, ca să trăim insuficiența lui și
așteptarea cu nerăbdare a Celui ce e mai presus de timp. Timpul ne împinge spre
Cel-ce-e-mai-presus-de-timp. Timpul întreține în noi dorința de Cel ce e
dincolo de timp. Timpul nu ne poate da ceea ce așteptă datorită Lui. Acela e
dincolo de timp. Dar timpul ne face să-L așteptăm, să ne grăbim spreEl.”

Invitat: Dumitru Horia Ionescu

O emisiune de Daniela Rei Vișan

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/repere-spirituale-daniela-rei-vi%C8%99an-%C3%AEn-dialog-cu-dumitru-horia-ionescu/