Ediție specială ”30 de ani de libertate – A fost odată comunism” – Închisoarea de la Aiud

„Aiudul e o academie, nu o puşcărie” – sunt versurile poetului Ștefan Muscalu, unul dintre numeroșii intelectuali pe care comuniștii i-au considerat dușmani ai poporului, condamnându-i la ani grei de temniță.

Penitenciarul din Aiud a fost destinat elitelor politice, sociale, culturale. Petre Țuțea, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Vasile Voiculescu, Arsenie Papacioc, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Nicolae Steinhardt, Corneliu Coposu, Valeriu Gafencu sau Mircea Vulcănescu se numără printre cei pe care comuniștii i-au întemnițat acolo. Mulți și-au asumat dimensiunea creștină a suferinței, l-au „coborât pe Hristos în celulă”, cum spunea Radu Gyr și au rămas în memoria colectivă drept ”sfinții închisorilor”.

Frigul, foamea și condițiile insalubre au ucis sute de oameni. La Aiud a fost aplicată o formă de reeducare adaptată specificului ”închisorii elitelor”, care nu era bazată pe violență, ci pe îndoctrinare, cu scopul distrugerii psihice a individului.

”Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități”, scria Petre Țuțea.

Cei care mureau în temnița de la Aiud erau aruncați în gropi comune într-un cimitir de la marginea orașului, numit ”Râpa Robilor”. Pe acest loc a fost ridicat monumentul „Calvarul Aiudului", finalizat în 1999, care îi înfățișează pe martiri în chip de cruci, ducând în spate crucea neamului românesc.

Într-un osuar sunt expuse rămășițe pământești dezgropate de pe Râpa Robilor, despre care se crede că ar fi sfinte moaște, deși arheologii consideră că osemintele nu aparțin unor foști deținuți politici.

Realizator: Dana Pitrop