Oana Enăchescu: “Am fost extrem de emoționată când am întâlnit, pe holurile Radioului, „vocile” cu care am crescut”

A studiat Literele și Filosofia, inspirată de Jeni Acterian și volumul scris de aceasta, „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit”, publicat postum. Iar la Radio România Cultural realizează în fiecare miercuri, de la ora 21:10, alături de Cristian Bleotu, emisiunea “Acolade”. Oana Enăchescu, despre care vorbim, povestește în cele ce urmează despre scriitorii și filosofii preferați și cărțile care au marcat-o, despre pasiuni și emisiunea pe care o prezintă la radio.

Ce este cuprins între „Acolade”, Oana, în fiecare miercuri seară, de la ora 21:10, la Radio România Cultural?

Interviuri cu scriitori români, reportaje de la simpozioane, conferințe, evenimente literare, organizate de edituri și scriitori, comentarii despre literatura română și europeană, eseuri lingvistice, note pe marginea revistelor culturale de la noi.

Cum te înțelegi cu colegul tău, Cristi Bleotu? Cum s-a întâmplat să faceți echipă?

Facem echipă bună, Cristi și cu mine. Ne raportăm la aceleași valori culturale pe care încercăm să le promovăm în emisiunea „Acolade”. Ne cunoaștem de mult timp, am devenit buni colegi la Radio România Cultural încă de la începutul activității noastre. De aceea, când Cristi Bleotu a venit cu propunerea de a realiza împreună „Acoladele”, am primit cu bucurie invitația. Tot Cristi a fost cel care a proiectat emisiunea „Confluențe”. De data aceasta, echipa noastră s-a mărit cu la fel de bunul coleg Eugen Lucan.

Ești absolventă de Filosofie și de Litere. Cine sau ce te-a inspirat să urmezi ambele facultăți?

Jeni Acterian și volumul publicat postum „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit” (prima ediție). În perioada interbelică, „Literele” și „Filosofia” se studiau în cadrul aceleiași facultăți. Tradiția nu s-a păstrat. Gândindu-mă la interbelici – Toutes proprotions gardées! – am considerat că e necesar să-mi consolidez achizițiile filologice prin cele ale filosofiei.

Dacă ai fi pusă în această situație, spre ce ar înclina balanța ta, spre filosofie sau spre literatură?

Nu cred că pot despărți filosofia de literatură sau literatura de filosofie. Sunt două mari discipline umaniste care ne modelează pe dinlăuntru. Și apoi, regăsim adesea ideile uneia îmbrăcate în haina celeilalte.

Am crescut cu radio-ul, nu cu televiziunea

Care sunt cele mai fascinante personalități, din aceste două domenii, pe care le-ai cunoscut personal?

În primul rând, îi numesc aici pe domnii profesori universitari Nicolae Manolescu și Gheorghe Vlăduțescu, conducătorii tezelor mele de licență și de doctorat. Apoi, Dan Horia Mazilu, Theodor Hristea, Dan Grigorescu, Eugen Simion – la „Litere” –, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Mircea Dumitru – la „Filosofie” – au reprezentat pentru mine privilegiul unor întâlniri fondatoare. Pentru fiecare am un profund sentiment de recunoștință.

Cum ai ajuns la Radio? Și care a fost prima ta emisiune?

Eram studentă la „Litere”, în anul I. Am fost invitată să realizez o rubrică: „Viața cuvintelor”.

Ce te-a atras la radio? Ce te-a determinat să-l alegi?

Fac parte din generația care a crescut cu radio-ul, nu cu televiziunea. Ascultam „Teatru radiofonic pentru copii”, apoi jurnalele de știri, emisiunile muzicale, piesele de teatru. Când am ajuns în Radio, am întâlnit, pe holuri, „vocile” cu care am crescut. Am fost extrem de emoționată. Asta spune totul.

Care a fost, din punctul tău de vedere, cea mai mare performanță profesională de până acum?

Fiecare emisiune presupune să fii performant. Nu uit niciodată că meritul revine, în mare măsură, invitaților noștri – personalități de înaltă cultură. Apoi, nu uit niciodată că mă adresez ascultătorilor care au libertatea de a schimba postul.

Cum sunt în viața de toate zilele scriitorii pe care i-ai cunoscut? Dar filosofii? Sunt dificili sau abordabili? Sunt greu de pătruns sau se lasă descoperiți, dacă știi cum s-o faci?

Oamenii de cultură au menirea lor. Eu mă simt mereu privilegiată că invitații emisiunilor răspund la provocările noastre și de aceea le sunt recunoscătoare.

În primul rând, m-au marcat „Cartea cărților” și „Biblia”

Ce citești acasă, în timpul liber?

Nu mă gândesc la „timp liber”, atunci când citesc o carte.

Ce carte ai, în momentul ăsta, pe noptieră?

„Vocabularul European al Filosofiilor”, coordonat de Barbara Cassin. Dar stă – și va sta mult – pe birou, întrucât este un tom impresionant (1500 de pagini). Un excelent instrument pentru orice iubitor al „umanioarelor”.

Care sunt scriitorii preferați? Dar filosofii?

Eminescu, Blaga, Arghezi, Rebreanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mircea Florian, Vasile Voiculescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici.

Platon, Descartes, Borges.

Care sunt cărțile care te-au marcat? Dar cele pe care le-ai recitit de mai multe ori?

În primul rând, „Cartea cărților”, „Biblia”. Apoi, „Poesii” de Mihai Eminescu, „Cuvinte potrivite” de Tudor Arghezi, „Poemele luminii” de Lucian Blaga, „Îndrumare în filosofie” de Mircea Florian, „Arca lui Noe” și „Istoria critică a literaturii române” de Nicolae Manolescu, „Cei doi Socrate” de Gheorghe Vlăduțescu, „Parabolele lui Iisus” de Andrei Pleșu, „Jurnalul de la Păltiniș” de Gabriel Liiceanu, „Fals tratat de manipulare” de Ana Blandiana, „Despre idei și blocaje” de Horia-Roman Patapievici și multe altele. Orice carte bună își pune amprenta asupra ta. O prestigioasă editură are o deviză admirabilă: „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit.”

Cum ești tu, Oana, în viața de toate zilele?

Eu cred că sunt un om normal.

Cum arată o zi din viața ta?

Niciodată la fel. Și asta mă bucură! Mereu se ivesc lucruri, oameni interesanți care te invită la descoperire, la autodescoperire.

Care sunt pasiunile tale?

Lectura și muzica.

Dacă nu ai fi ales radioul, ce altă carieră crezi că ți s-ar fi potrivit?

Nu știu. Radio-ul nu este o carieră. Nu este un job oarecare. O spune toată lumea care lucrează cu plăcere în Radio. Te pasionezi de ideea că împărtășești cu ascultătorii bucuriile tale intelectuale.

Ai un motto după care te conduci?

Nulla dies sine linea.

Care e personalitatea culturală în viață pe care ți-ai dori să o întâlnești?

Lingvistul Alain Rey.

De ce să ascultăm „Acolade”? Ce am câștiga, dacă am face-o?

Cred că răspunsul îl pot da ascultătorii noștri. În fiecare săptămână îi conectăm la pulsul literar al momentului, al vremii pe care o trăim. Să nu uităm că radioul, așa cum spunea Dimitrie Gusti, este „o carte pentru urechi”.