Povestiri din studioul artelor Sâmbătă 31 August ora 21 Realizator Magdalena Tara Invitat special Giorgiana Radu-Avramescu. Cu participarea actorului Sergiu Cioiu

"Dragul meu, bună seara! Privesc afară, chipul acestei părți de sfârșit al zilei, ascult tăcerea mormântală, și seara chiar eu par a fi. N-o spun cu tristețe. E o identificare asumată. Nu mă căinez! Seara își are farmecul, misterul ei. Chiar dacă poartă haine întunecate. Te lasă să vezi atât cât vrea ea, nu cât ți-ai dori tu. Nu-i poți afla toate tainele. De la un ceas la altul, încă mai rămâne ceva de descoperit în tainicul ei glas, în înfățișarea-i sobră.

Limbajul nopții este unul complex. Vorbește cu aceeași detașare despre dragoste, despre moarte, despre naștere, tandrețe și bocet! Depinde de cel care o ascultă, care o privește, care o simte! Îi poate simți mângâierea caldă, duioasă, sau palma de gheață.

Prin versurile tale, eu îi caut tandrețea, declarația de iubire: „Tu ești iubita mea de ieri și mâine/Prefața unui legământ abstract/În care eu am pus sânge și patimi/De la sărutul scris în primul act…Tu nu ești mâinele ce mă pândește/Nici ieri în care poți și tu să cazi/Tu ești cea mai din urmă bună seara/Tu ești eternitatea mea de azi”.

Dragul meu, mărturisirile mele despre iubire n-au profunzimea cuvintelor tale de drag și de dragoste, dar nădăjduiesc să le pot completa cu faptele mele, cu strădania mea pentru amintirea ta, pentru frumosul lăsat în urmă de tine. În ziua de 14 martie 2021, mi-ai lăsat un fel de testament. Vorbe care m-au durut atunci, mai ales gândul la luciditatea cu care te despărțeai de viață. Viață pe care ți-o mai doreai, dar ea se împotrivea să mai fie.

Așa ai scris atunci: „Seara asta pare a altei seri/Oameni ca niște pietre acoperă pietrele mele/Cu care fac poze/Nu pot vorbi ca tine despre pietre/Spui, nu pot vorbi ca tine,/Vino să mă ajuți cu vorbele tale care făceau pietrele din nou/Ba da, despre vulturi vorbește-le ca mine,/Despre vulturi și alte păsări de piatră/Fiindcă asta vei face mult timp/După ce eu voi coborî/Să scot din neantul de bronz al țărânii/Ultima relicvă a neamului meu…Eu sunt schimbarea la față a pietrelor/Spune-le asta cu cuvintele tale/Și ei vor pleca mulțumiți/În serile lor care-s mereu alte seri”." Giorgiana Radu-Avramescu, Srisori catre tine, fragment din Scrisoarea 153

Muzeul Pietrei - Sangeru, jud. Prahova are câteva mii de pietre (peste 2000) cioplite de meșteri țărani din satele României. Piese din piatră, multe de utilitate gospodărească, dar având și valoare estetică, meșterul punând suflet în cioplitura lui în stâncă. Este cea mai cuprinzătoare colecție de pietre cioplite de țărani, realizatorul acestei colecții, poetul Lucian Avramescu, pe care a pus-o la dispoziția publicului, dorind să demonstreze că țara care l-a dat pe Brâncuși are și o civilizație a pietrei, mai puțin știută. Muzeul este organizat în fostul conac din piatră, cu anexe din piatră, vechi de peste o sută de ani, care a aparținut bunicului patern al poetului. În săli spațioase există expoziții permanente sau temporare ale unor artiști plastici (expoziția de portrete caricaturale ale cunoscutului grafician Marian Avramescu, care a luat peste 40 de premii internaționale, intitulată ''Cetățeni din satul Terra'').

In acest an pe 14 August, ziua de nastere a poetului Lucian Avramescu, a fost organizata la Muzeul Pietrei de la Sangeru a doua editie a Festivalului Concurs de Poezie Lucian Avramescu, eveniment la care au participat scriitori, artisti, muzicieni, jurnalisti si un public numeros.