Radio România - 92 de ani: Radio-ul, ”extraordinară sursă civilizatoare”

Așa definea Gh. Cârnu Munteanu, primul ei director general, instituția inaugurată la 1 noiembrie 1928. Trecuseră 20 de ani de la instalarea celui dintâi post de radio prin Serviciul Maritim Român la Constanța, pentru nevoi militare. În tot acest răstimp, românii s-au apropiat, dezvoltând-o, de invenția italianului Marconi. În 1914 și în anii următori au apărut posturi de emisie/ recepție în Parcul Carol din București, la Filaret, la Băneasa, în Herăstrău. După Primul Război Mondial, amatori de telegrafie fără fir, ingineri, tehnicieni se adună în jurul profesorului Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic universitar, și în 1925 prinde viață Asociația prietenilor radiotelefoniei (cu prima emisiune la Expoziția Lunii Bucureștilor, în limba română). Se înființează școala pentru telegrafiști amatori și apar două publicații, Radio român și Radiofonia. În fine, Parlamentul votează ”Legea pentru instalarea și folosirea stațiunilor și posturilor radioelectrice”, instituind în același timp monopolul statului asupra acestei minunate invenții.

România intra în rândul statelor ce utilizau undele electromagnetice iar rețeaua de posturi de emisie crește: la București 5, apoi la Galați, Constanța, Oradea, Timișoara, Cluj, Craiova, Iași, Cernăuți. În 1925, cu sprijin francez, românii sunt în măsură să organizeze la București prima Expoziție de telefonie și telegrafie fără fir. Conferința internațională de la Geneva atribuie României trei lungimi de undă iar în 1926 are loc primul Congres al radiofoniștilor români. Decretul regal din 1926 de înființare a Societății Române de Radiodifuziune introducea instituția în rândul factorilor dinamici ai societății noastre. Doar că în acești ani de început s-a manifestat o reticență accentuată față de noul mod de comunicare. Prețul prohibitiv al aparatelor, teama de eventuale acțiuni de spionaj au impus restricții neașteptate. Cele 2000 de aparate în funcție în 1927, majoritatea aparținând unor instituții ale Statului, erau riguros urmărite de Siguranță. Dar începutul fusese făcut și procesul era ireversibil. În decembrie 1927, Societatea era constituită, având un capital de Stat de 30 de milioane de lei și o contribuție a particularilor de 14 milioane de lei. Primul președinte al Consiliului de administrație, ”părintele radiofoniei românești”, a fost profesorul Dragomir Hurmuzescu. În același an a fost achiziționată, cu 7 milioane de lei, proprietatea unde și-a ridicat sediul Radiodifuziunea, pe strada general Berthelot; odinioară aceasta aparținuse generalului Socec.

Ziua de naștere a principalului mijloc de comunicare în masă din România este 1 noiembrie 1928. Programul a început la ora 5 după masă, cu un cuvânt de salut al profesorului Hurmuzescu. El a spus: ”România înțelege să folosească această minunată invenție a științei pentru creșterea gradului de cultură și civilizație a propriului popor și pentru consolidarea păcii și a bunei înțelegeri între țările și popoarele de pe continentul nostru… ea rămâne un criteriu de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor”. Au urmat versuri de Horia Furtună, muzică de dans, piese interpretate de nou formatul cvintet Radio, muzică românească, buletinul meteo, sport, valsuri de Johann Strauss, o avalanșă de noutăți până la miezul nopții.

Lumea a fost profund impresionată și poate cel mai expresiv s-a exprimat Mihail Sadoveanu: ”Venea la sufletul meu un glas de departe și o adiere de instrucție însuflețită de oameni vii… e vibrarea vieții, e contactul direct cu omul, e suprimat spațiul”.

Profesorului Hurmuzescu i s-au alăturat Brătescu Voinești, Dimitrie Gusti, economistul Gheron Netta, Tudor Vianu, Mihai Jora. După cum se vede, instituția încăpea pe mâna unor elite intelectuale. Acestea își vor da măsura în anii următori și radio-ul va deveni rapid, din punct de vedere calitativ, unul din cele mai prestigioase din Europa.

Georgeta Filitti