Războaie cu tancuri, pe străzile unei țări europene, în februarie 2022

MIHAI ȘORA, la GPS CULTURAL: “Dacă tinerii soldați ruși, aflați la începutul vieții, vor ajunge să înțeleagă că ei sunt în Ucraina în calitate de agresori, nu de apărători ai valorilor democrației, războiul se va încheia mai repede, iar domnia lui Putin va deveni istorie. Întrebarea este când ?„

"Suntem în februarie 2022 și nu-mi vine să cred că se mai întâmplă războaie cu tancuri – cu tancuri, da? – pe străzile unei țări europene; nu-mi vine să cred că civili din Ucraina stau sub atacul unui dictator precum Putin, că oamenii aceia sunt nevoiți să se ascundă în adăposturi pentru că sunt bombardați... În februarie 2022! Deci într-un timp în care omenirea trimite pe Marte un astromobil numit 𝐶𝑢𝑟𝑖𝑜𝑠𝑖𝑡𝑦; un timp în care poate cultiva plante în Stația Spațială Internațională... Un timp în care oamenii au smartphone, în care își pot scrie, se pot vedea și auzi de la un capăt la celălalt al Planetei... Au facebook! Sigur, toate aceste tehnologii au intrat în mentalul colectiv (chiar și al celor care li se împotrivesc, al fervenților conspiraționiști, al celor care tremură sau se înfurie când aud de 5G).

Însă pentru mine, care am cunoscut telefonul cu manivelă, copilăria radioului, caleașca pe Calea Victoriei și alte alcătuiri care sunt astăzi piese de muzeu, e o mare tristețe să văd că mintea omenească are acces la cele mai sofisticate tehnologii, dar ele nu o împiedică să instituie lanțul urii, al detestării aproapelui. Când spun al „detestării“, includ și formele ultime, criminogene, care înseamnă tocmai uciderea aproapelui.

Și pentru ce?

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞?

Este o întrebare pe care nu i-o poți adresa unui om ca Putin, a cărui minte este setată să domine, să producă Răul până la capăt, cu orice preț, inclusiv al propriei dispariții… Se știe că dictatorii sângeroși (precum Hitler) nu-și pun problema propriei morți decât sub forma extremă: „dispar eu, dar nu înainte de a fi distrus tot ce-mi stă în cale“.

Deci nu poți lucra cu o materie atât de rigidă precum este creierul lui Putin, n-o poți rezona atunci când a intrat în vârtejul distrugerii… Nu vreau să aplic acum un diagnostic din zona psihiatriei, însă nu pot să nu fiu consternat când văd câți oameni l-au luat în serios până astăzi, ca pe un partener credibil și fiabil de discuție la masa tratativelor, în timp ce el își teroriza poporul, distrugea Opoziția, le administra novicioc rivalilor săi politici.

Au fost nenumărate semne prevestitoare ale dezastrului de acum și ale invaziei Ucrainei. Nenumărate! Nici nu trebuie să fii un rafinat geostrateg pentru a simți pulsul încordat și tensiunea, mai ales după EuroMaidan și după ce au încolțit mugurii democrației în această parte a lumii. Dar să-i dai crezare lui Putin, să-l 𝐢𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐢, așadar, cu 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞, adică ceea ce 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐨𝐥𝐢𝐝𝐞𝐚𝐳𝐚̆ relația, să te lași sedus de aura lui de „conducător“… mi se pare de o naivitate vecină cu iresponsabilitatea. Avea dreptate Kasparov!

Nu este acum momentul să contabilizăm erorile Germaniei, de pildă, sau ale altor țări europene, nici felul în care s-au scris contractele pentru gazul rusesc, făcând din dependența de acest gaz o vulnerabilitate imensă a Europei… Va veni și timpul socotelilor morale. Importante nu sunt aceste răbufniri punitive, ci solidaritatea statelor democrate. Găsesc că și-au luat destule zile de reflecție, s-au… mocăit cam mult până să conștientizeze urgența sancționării oligarhilor ruși și urgența sprijinului acordat Ucrainei.

Putin este deja un om învins, nu am nicio îndoială. Dacă nu dispare prin „grija“ (…ghilimele!) camarilei din jurul lui, va cădea datorită revoltei poporului rus. Nu se poate, nu se poate altfel… Eu, unul, refuz să cred că rușii sunt sălbatici, că nu înțeleg ce înseamnă acest război, care sunt costurile lui – și mă refer la costuri în vieți omenești în primul rând – oricât de acerbă și de invazivă ar fi propaganda Kremlinului… Am văzut, zilele acestea, câteva mărturii ale unor recruți, copii de 20 de ani, ruși care au fost luați cu arcanul și trimiși să lupte în Ucraina… Mamele lor nu au cum să fie mândre că fiii lor merg să ucidă vecinii… Oricâtă apetență ai avea pentru militărie, ceva-ceva tot îți semnalează acolo, în locșorul acela al conștiinței tale, că nu e bine ceea ce faci, că nu poți agresa un stat independent și liber, că nu poți fi parte sau instrument al unor omucideri. Dacă acești tineri aflați la începutul vieții vor ajunge să înțeleagă un lucru atât de evident – că ei sunt în Ucraina în calitate de agresori, nu de apărători ai valorilor democrației – războiul se va încheia mai repede, iar domnia lui Putin va deveni istorie. Întrebarea care mă frământă este „când?“."