” 1. Încotro
sunteți purtați, o, Oameni, îmbătați de vinul tare al ignoranței? Pe care,
văzând că nu-l puteți îndura, de ce îl vărsați din nou?

2. Ridicați-vă,
treziți-vă și priviți în sus cu Ochii inimii voastre, iar de nu puteți face
aceasta cu toții, faceți-o totuși cât mai mulți.

3.Căci răutatea
ignoranței învăluie Pământul întreg și corupe Sufletul, îl ferecă de Trup, și
nu-i îngăduie să se înalțe la Cerurile Mântuirii.

4. Nu vă lăsați
duși de marele Curent, ci înfruntați șuvoiul cu toată puterea voastră, ca să puteți
dobândi Cerul Preafericit.

5. Căutați pe acela
care vă poate îndruma spre poarta Adevărului și a Cunoașterii, unde Lumina
clară este pură, neîntinată de Întuneric, unde nimeni nu este cuprins de beție, ci toți sunt
treji, și, în inimile lor, privesc în sus către El, a cărui plăcere este să fie
văzut.

6. Căci El nu poate
fi auzit cu urechile, nici văzut cu
ochii, nici exprimat în cuvinte, ci numai în minte și inimă.

7.Însă mai întâi
trebuie să sfâșii în bucăți și să răzbați prin veștmântul pe care îl porți ,
prin țesătura ignoranței; ea este temeiul oricărui rău, lanțul corupției, vălul
întunecat; moartea vie, stârvul simțurilor, mormântul târât după noi; hoțul din
lăuntrul nostru, care, prin ceea ce iubește în noi, ne urăște, ne pizmuiește.

8.Acestea sunt
veștmintele dureroase cu care ești îmbrăcat, care te apasă și te trag în jos,
prin ele însele, făcându-te să privești mai puțin în sus și să vezi frumusețea
Adevărului și Binele care odihnește acolo; ar trebui să urâști ticăloșia
acestui Veștmânt și să înțelegi capcanele pe care ți la întinde.

9. De aceea, el se
silește să facă bune acele lucruri care par a fi și pe care le percep
simțurile; iar lucrurile care sunt adevărate el le ascunde și le învăluie în
materie, umplând ceea ce el îți arată ție cu plăcere dușmănănoasă, ca tu să nu
poți nici să auzi ceea ce ar trebui să auzi, nici să vezi ceea ce ar trebui să
vezi.”

Hermes Trismegistrus,
Corpus Hermeticum, Editura Herald

Sâmbătă 20 iunie
2020 de la ora 14,30 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu
profesorul Teodoru Ghiondea, coordonatorul Colecției Philosophia perennis de la
Editura Herald. Pornind de la câteva din consecințele pandemiei actuale, vom
discuta despre vulnerabilitățile omului modern, încătușat tot mai mult de
materie, sub toate formele ei de manisfestare; tot mai opac la influențele
cerești alergând după o fericire efemeră, roasă continuu de propriile frici și
obstacole mentale sau sufletești.

Vom încerca să
aflăm care sunt semnificațiile profunde ale izolării sociale provocate de un ”
dușman nevăzut”, transmis din punct de vedere biologic pe calea aerului. Vom
discuta deci despre simbolismul Aerului
și despre această viclenie a adversarului-cum i se spunea în societățile
tradiționale, de a semăna frică și îndoială, tocmai prin ceea ce ar fi trebuit
să fie un vehicul al harului.

Vom nuanța
diversele modalități de înțelegere ale SUFLULUI, de la învățăturile Biblice
până la hinduism sau islam.

Vom rememora câteva
parabole din Noul Testament, ce ne dezvăluie tuturor caracterul dizolvant al
fricii, acel ” timor panicus” despre care se
vorbea în antichitate.

Vom menționa câteva
din pericolele subtile induse de deformarea cuvintelor, de cufundarea aproape
narcotică în mediul virtual.Și nu în ultimul rând, vom discuta despre cuvintele
care tămăduiesc, care dau viață, ajutând la verticalizarea ființei. Anick de Souzenelle în volumul ei
Simbolismul corpului uman notează:

”Tot așa cum
fetusul, ureche mare în pântecele matern, nu se naște decât atunci când sângele
devine purtătorul întregii sale respirații, NUMELE său în germene, Omul- fetus împlinit
în matricea cosmică-este gata să se nască atunci când devine marea ureche care
aude NUMELE său.

Cunoscându-și
Numele, el devine Cuvânt.

Inima-organ, icoană
a Cuvântului, este formată în partea sa superioară din două auricule, a căror
funcție subtilă se aseamănă cu cea a urechilor.

Inima nu bate decât
pentrun a auzi.

Auzind, ea vede.”

” Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”  Evanghelia după Matei, 5.8