REConCHILLiant: Daniela Rei Vișan în dialog cu Teodoru Ghiondea la Radio România Cultural
20 Iunie 2020, 07:00
” 1. Încotro
 sunteți purtați, o, Oameni, îmbătați de vinul tare al ignoranței? Pe care,
 văzând că nu-l puteți îndura, de ce îl vărsați din nou?
2. Ridicați-vă,
 treziți-vă și priviți în sus cu Ochii inimii voastre, iar de nu puteți face
 aceasta cu toții, faceți-o totuși cât mai mulți.
3.Căci răutatea
 ignoranței învăluie Pământul întreg și corupe Sufletul, îl ferecă de Trup, și
 nu-i îngăduie să se înalțe la Cerurile Mântuirii.
4. Nu vă lăsați
 duși de marele Curent, ci înfruntați șuvoiul cu toată puterea voastră, ca să puteți
 dobândi Cerul Preafericit.
5. Căutați pe acela
 care vă poate îndruma spre poarta Adevărului și a Cunoașterii, unde Lumina
 clară este pură, neîntinată de Întuneric, unde  nimeni nu este cuprins de beție, ci toți sunt
 treji, și, în inimile lor, privesc în sus către El, a cărui plăcere este să fie
 văzut.
6. Căci El nu poate
 fi auzit cu urechile, nici  văzut cu
 ochii, nici exprimat în cuvinte, ci numai în minte și inimă.
7.Însă mai întâi
 trebuie să sfâșii în bucăți și să răzbați prin veștmântul pe care îl porți ,
 prin țesătura ignoranței; ea este temeiul oricărui rău, lanțul corupției, vălul
 întunecat; moartea vie, stârvul simțurilor, mormântul târât după noi; hoțul din
 lăuntrul nostru, care, prin ceea ce iubește în noi, ne urăște, ne pizmuiește.
8.Acestea sunt
 veștmintele dureroase cu care ești îmbrăcat, care te apasă și te trag în jos,
 prin ele însele, făcându-te să privești mai puțin în sus și să vezi frumusețea
 Adevărului și Binele care odihnește acolo; ar trebui să urâști ticăloșia
 acestui Veștmânt și să înțelegi capcanele pe care ți la întinde.
9. De aceea, el se
 silește să facă bune acele lucruri care par a fi și pe care le percep
 simțurile; iar lucrurile care sunt adevărate el le ascunde și le învăluie în
 materie, umplând ceea ce el îți arată ție cu plăcere dușmănănoasă, ca tu să nu
 poți nici să auzi ceea ce ar trebui să auzi, nici să vezi ceea ce ar trebui să
 vezi.”
                       Hermes Trismegistrus,
 Corpus Hermeticum, Editura Herald
Sâmbătă 20 iunie
 2020 de la ora 14,30 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu
 profesorul Teodoru Ghiondea, coordonatorul Colecției Philosophia perennis de la
 Editura Herald. Pornind de la câteva din consecințele pandemiei actuale, vom
 discuta despre vulnerabilitățile omului modern, încătușat tot mai mult de
 materie, sub toate formele ei de manisfestare; tot mai opac la influențele
 cerești alergând după o fericire efemeră, roasă continuu de propriile frici și
 obstacole mentale sau sufletești. 
Vom încerca să
 aflăm care sunt semnificațiile profunde ale izolării sociale provocate de un ”
 dușman nevăzut”, transmis din punct de vedere biologic pe calea aerului. Vom
 discuta deci  despre simbolismul Aerului
 și despre această viclenie a adversarului-cum i se spunea în societățile
 tradiționale, de a semăna frică și îndoială, tocmai prin ceea ce ar fi trebuit
 să fie un vehicul al harului. 
Vom nuanța
 diversele modalități de înțelegere ale SUFLULUI, de la învățăturile Biblice
 până la hinduism sau islam.
Vom rememora câteva
 parabole din Noul Testament, ce ne dezvăluie tuturor caracterul dizolvant al
 fricii, acel ” timor panicus” despre care se 
 vorbea în antichitate. 
Vom menționa câteva
 din pericolele subtile induse de deformarea cuvintelor, de cufundarea aproape
 narcotică în mediul virtual.Și nu în ultimul rând, vom discuta despre cuvintele
 care tămăduiesc, care dau viață, ajutând la verticalizarea ființei.   Anick de Souzenelle în volumul ei
 Simbolismul corpului uman notează:
”Tot așa cum
 fetusul, ureche mare în pântecele matern, nu se naște decât atunci când sângele
 devine purtătorul întregii sale respirații, NUMELE său în germene, Omul- fetus împlinit
 în matricea cosmică-este gata să se nască atunci când devine marea ureche care
 aude NUMELE său.
Cunoscându-și
 Numele, el devine Cuvânt.
Inima-organ, icoană
 a Cuvântului, este formată în partea sa superioară din două auricule, a căror
 funcție subtilă se aseamănă cu cea a urechilor.
Inima nu bate decât
 pentrun a auzi.
Auzind, ea vede.”
” Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Evanghelia după Matei, 5.8








