Texte şi pretexte: La pas prin Bucureşti. Pe Calea Moşilor, către Obor Invitatul ediţiei este jurnalistul şi scriitorul Răzvan Dolea
28 Noiembrie 2020, 06:00
Emisiune live de cultură urbană, istorie şi divertisment realizată de Georgeta Drăghici şi Valentin Protopopescu;
Citat din spusele invitatului, motto al ediţiei: „Bucureştiul nu este un oraş, ci o stare de spirit. Bucureştiul nu are prezent, el se declină la timpul trecut. Frumuseţea Bucureştiului e în urmă. Ea nu poate fi trăită şi admirată decât prin intermediul unei anamneze îndrăgostite. Până la urmă, Bucureştiul nu este rezultatul unei evoluţii urbane, ci blestemul unei melancolii radicale.“ (Răzvan Dolea)
În ediţia din 28 noiembrie 2020 a emisiunii Texte şi pretexte ne propunem, prieteni, să vă invităm la o călătorie prin memorie. Pentru unii dintre dvs, această memorie este concretă, personală, experienţială. Pentru alţii, mai tineri, nu este decât o proiecţie intelectuală sau efectul unei reverii intelectuale bine nutrite cu mitologie. Oricum ar fi, a redescoperi Bucureştiul nu înseamnă altceva decât o provocare spirituală cu un grad mare de risc. Aceasta, deoarece Bucureştiul poate fi orice dorim, dar mai cu seamă tot ceea ce am fi visat să fie dar nu am reuşit niciodată să facem din el. Un motiv în plus să-l iubim. Însă această dragoste geloasă şi masochistă nu ne împiedică să-l distrugem zi după zi, mai ales când îl „salvăm” animaţi de un voluntariat prost dozat şi greşit orientat. Între clişee şi etichete, printre mituri şi snoave, alunecând printre amintiri şi repere citadine reale, Bucureştiul ne iubeşte mai mult decât îl iubim noi pe el, căci ne îngăduie să-l evocăm şi să-l povestim. De aceea, ne-am gândit că prietenul nostru, jurnalistul şi scriitorul Răzvan Dolea, oborean cu tradiţie, ne poate fi un excelent Hermes în măsura în care îi putem călca pe urme, luând-o cătinel pe Calea Moşilor, într-o călătorie sinonimă cu un sanitar exerciţiu de anamneză.
Concursul ediţiei se referă la istoria fotbalului şi la memoria Americii Latine. Continentul sud-american, după cum afirmă Eduardo Galeano în volumul său Memoria focului, s-a născut dintr-un viol şi respiră în fiecare clipă sânge. Nedreptăţile colonialismului, care continuă inclusiv astăzi, nu îi lasă indiferenţi pe locuitorii acestui continent. Faptul că Diego Maradona, care a murit pe 25 noiembrie la vârsta de 60 de ani, a fost nu doar un fotbalist de geniu, ci şi un militant împotriva noului imperialism corporatist, nu trebuie uitat. El Pibe d’Oro a povestit că atunci când s-a pus problema să fie premiat în Statele Unite şi în Cuba, a ignorat cu desăvârşire distincţia iancheilor, dar s-a dus cu bucurie la Havana. În aceeaşi cheie trebuie înţeleasă şi faza acelui gol din 1986, dat cu „Mâna lui D-zeu”, la Cupa Mondială din Mexic. Întrebarea ediţiei face trimitere la acel context.
La rubrica intitulată Conexiuni, Georgeta Drăghici ne vorbeşte despre o păţanie cu tâlc a scriitorului român George Ciorănescu, care a fost dezamăgit de pomul lăudat al Occidentului.
În cadrul rubricii Ora veselă vă invităm să ascultaţi un celebru moment umoristic din „Arhiva de Aur” a SRR, sceneta intitulată Mustăria şi interpretată de Marin Moraru, Dem Rădulescu şi Radu Zaharescu.
Ilustrare vizuală: Georgeta Drăghici, Valentin Protopopescu, Răzvan Dolea (din arhiva personală), foto Piaţa Obor în anii 1920 (facebook, Viorel Ovidiu, apud Bucureştii vechi şi noi), Dem Rădulescu şi Marin Moraru (sursa: wikipedia), foto Radu Zaharescu (sursa: Cinemagia).
