Fiul unui pedagog francez stabilit la Focşani, viitorul inginer urmează primele clase la şcoala părinţilor săi, iar la 16 ani pleacă la Berlin pentru a studia astronomia, însă renunţă în favoarea ingineriei văzând amploarea şi dinamica economiei germane.

Radu Cornescu, un arhitect pasionat de opera lui Saligny ne vorbeşte despre începuturile acestuia: ”La numai 20 de ani, deci în 1874, deja are diploma „cum laude” a facultăţii de politehnică şi este curtat de cele mai mari firme din Germania ca să participe la proiectarea şi realizarea unor lucrări de mare amploare, căi ferate, poduri, construcţii din acestea metalice.”

În 1887, tânărul inginer, ajuns la 33 de ani, primeşte propunerea de a construi un pod peste Dunăre, la Cernavodă.

Saligny călătoreşte în toată lumea pentru a vedea poduri realizate prin diverse tehnologii. În cele din urmă foloseşte oţelul în locul fierului si un sistem de grinzi cu console pentru a crea un pod suplu şi ieftin. În 1895, la inaugurare, podul de la Cernavodă era cel mai lung din Europa.

Al doilea mare proiect al său a fost extinderea şi modernizarea portului Constanţa. A construit dane, docuri, silozuri şi primul terminal petrolier pentru a impulsiona exporturile de ţiţei şi cereale.

Are contribuţii în aproape fiecare judeţ din ţară la întreţinerea sau construirea de căi ferate, staţii CFR şi poduri, dar amprenta sa cea mai vizibilă este în Dobrogea.

Multe din podurile şi construcţiile industriale durate de ilustrul inginer în urmă cu un secol continuă să fie funcţionale şi astăzi.