Însemnări astronomice străvechi confirmă faptul că viteza de rotație a Pământului scade

Însemnări ale astronomilor din vechime, păstrate pe tăblițe din lut ars, confirmă faptul că viteza de rotație a Pământului în jurul propriei axe scade, conform unui material publicat miercuri de revista Proceedings of the Royal Society A, informează Live Science.

În fiecare secol lungimea unei zile solare, sau perioada de timp în care planeta realizează o rotație completă în jurul propriei axe, crește cu 1,8 milisecunde, conform unui nou studiu ce pornește de la o serie de observații astronomice vechi, începând cu anul 750 î.Hr. Oamenii de știință cunosc faptul că viteza de rotație a Pământului scade din cauza frecării provocate de maree sub influența Lunii. Însă măsurătorile asupra acestui efect al mareelor au indicat că rotația Pământului ar trebui să încetinească cu 2,3 milisecunde pe secol, ceva mai mult decât rezultatul obținut în noul studiu.

Diferența dintre 2,3 milisecunde și 1,8 milisecunde, valori raportate la un interval de un secol, poate părea infimă, însă aceste fracțiuni de milisecunde sunt importante pentru a înțelege modul în care Terra s-a schimbat de la ultima Epocă glaciară, ce s-a încheiat acum 12.000 de ani, conform lui Leslie Morrison, unul dintre autorii acestui studiu, care a lucrat la Observatorul Regal Greenwich timp de aproape 40 de ani.

Leslie Morrison și colegii săi lucrează la măsurarea vitezei de rotație a Pământului de decenii. Noul studiu este cel mai complet efort în acest sens realizat până în prezent, pentru că pornește de la înscrisuri babiloniene, iar babilonienii erau foarte buni la înregistrarea unor astfel de date, asigură Morrison.

Până în anul 720 î.Hr. această civilizație, care era localizată pe teritoriul de acum al Irakului, păstra însemnări pe tăblițe de lut scrise în cuneiformă. Atunci când arheologii au descoperit o parte dintre aceste tablete între ruinele babiloniene, în cursul secolului XIX, această limbă străveche era demult pierdută și a fost nevoie de zeci de ani de studii până s-a reușit descifrarea ei.

Din fericire pentru oamenii de știință din prezent, câteva tăblițe mai păstrează consemnări ale unor evenimente astronomice, cum ar fi eclipsele, în special cele de Soare, care se produc atunci când Luna se interpune între astru și Pământ. Aceste eclipse îi impresionau pe oamenii din Antichitate care le consemnau ori de câte ori se produceau. Astfel de evenimente astronomice provocau creșteri ale mareelor pentru că alinierea dintre Lună și Soare duce la creșterea forței de atracție exercitată asupra oceanului terestru.

Cercetătorii au adunat și înscrisuri despre vechile eclipse de Soare din China Antică, Grecia Antică și Orientul Mijlociu. Însă datele la care s-au produs aceste eclipse contravin datelor calculate dacă încetinirea rotației planetei ar fi fost provocată doar de frecarea mareică. În anul 720 î.Hr. diferența a fost de aproape 7 ore între data înscrisă pe tăblițele de lut și predicțiile științifice bazate în exclusivitate pe calculul modelelor mareice.

"Această discrepanță indică schimbările prin care a trecut Pământul în această perioadă de timp", conform lui Morrison. Pornind de la această discrepanță echipa de cercetători a calculat cu cât a crescut durata zilelor de-a lungul secolelor.

AGERPRES