Inul - o lecție de echilibru între om și natură

Într-o lume dominată de fast fashion și consum rapid, Oana Opriș, Antreprenor sustenabil si co-fondator GENUIN, crede că sustenabilitatea nu e o modă ci o formă de responsabilitate.

Invitată în emisiunea Știința 360, la podcastul Economia circulară, de la deșeuri la resurse, Oana Opriș a povestit cum a ajuns să transforme o simplă idee într-un program de reciclare și conștientizare – „Rabla pentru așternuturi”. Ideea a pornit dintr-o observație simplă: în România, așternuturile vechi nu se aruncă, ci se duc la țară, devin cârpe și, în final, deșeuri. Programul a fost gândit ca un gest concret de educație ecologică: oamenii erau încurajați să trimită așternuturile vechi pentru reciclare și primeau, în schimb, un voucher pentru produse noi din in.

Așa a început povestea circularității aplicate în domeniul textil. Un textil se poate recicla doar la anumite momente în timp. Ulterior devine pur și simplu deșeu – explică Opriș. Prin acest proiect, compania ei a reușit să recicleze aproape o jumătate de tonă de textile încă din prima ediție și să arate că sustenabilitatea poate fi atinsă și de la scară mică, dacă există voință și creativitate.

”Rabla pentru așternuturi” a adus-o și în CERC - Coaliția pentru Economie Circulară (https://www.facebook.com/coalitiapentrueconomiecirculara/?locale=ro_RO).

Am ajuns în CERC după ce am făcut acest program, ”Rabla pentru așternuturi”, un program național de reciclare și conștientizare a ceea ce facem, spune Oana Opriș.

Ea se uită către in, despre care spune că este o lecție de echilibru între om și natură, o fibră care nu cere nimic și oferă totul (...), un material aproape perfect din punct de vedere ecologic.

Într-o cultură în care totul trebuie să fie perfect, inul aduce o estetică diferită: imperfectă dar autentică, vie, spune ea.

Durabilitatea este o altă calitate remarcabilă: „O fibră de in poate să dureze până la 10-15 ani. Iar dacă o lași în natură, se degradează în 6 luni, singură”. Acesta este ”paradoxul” materialelor naturale: pot fi trainice și totuși complet prietenoase cu mediul.

Compania Oanei lucrează exclusiv cu producători europeni certificați – din Franța, Belgia, Italia sau Lituania – evitând materiile prime din Asia, chiar dacă ar fi mai ieftine. Știm sigur că nu au substanțe toxice pe ele, că nu s-au vopsit cu substanțe care se revarsă în ape și că nu au lucrat copii la ele. Asta ne face să dormim foarte bine noaptea, chiar dacă prețurile sunt mai mari.

Într-o cultură în care totul trebuie să fie perfect, inul aduce o estetică diferită: imperfectă dar autentică, vie. Materialele naturale sunt imperfecte, fructele cele mai bune sunt imperfecte. Noi ne-am obișnuit cu perfecțiunea și vrem ca totul să stea drept, neșifonat. Dar asta nu există în natură, spune Oana Opriș.

În atelierul ei, pernele din in sunt umplute cu textile tocate – resturi care altfel ar fi devenit deșeuri. Practic, toate resturile le tocăm ca să nu existe risipă. Este o formă de respect pentru resurse, dar și o demonstrație că estetica frumosului poate fi regândită prin prisma sustenabilității. Iar educația pentru sustenabilitate începe acasă.

Pentru Opriș, sustenabilitatea nu se rezumă la a recicla sau a folosi materiale naturale – ci la o întreagă mentalitate: de la modul de aprovizionare până la ritmul livrărilor. Încercăm să trimitem comenzile doar 2-3 zile pe săptămână, ca să nu încărcăm curierii și să nu generăm poluare.

Ea recunoaște că piața românească abia învață să aprecieze aceste lucruri. Lumea încă nu este dispusă să aloce buget pentru așternuturi naturale, deși o treime din viață dormim și pielea este în contact cu ele. De aceea, programe precum Rabla pentru așternuturi nu sunt doar campanii comerciale, ci exerciții de educație civică. Scopul lui a fost pur și simplu educația, stimularea consumului de in și creșterea comunității.

Dincolo de in, lână sau bumbac organic, Oana Opriș vorbește despre o filosofie a echilibrului între oameni și natură. Nu suntem separați de natură. Cu cât înțelegem mai repede că suntem una și aceeași cu locul în care trăim, cu atât putem face mai mult.

Această înțelegere, crede ea, e cheia unei economii circulare autentice, în care nimic nu se risipește și totul se transformă. Această separare între om și natură e artificială și nu ne susține. Noi, ca specie, nu vom putea evolua fără să înțelegem că suntem una și aceeași. Iar binele naturii începe, de fapt, cu binele din interior.