Oana Crăciun: În Croația, „au legat mult mai bine rolul instituțiilor în ceea ce înseamnă problematica aceasta a tulburărilor de sănătate mintală și de adicții”

Adică, „și cei de la poliție și judecătorii, adică cei care cumva interacționează cu astfel de cazuri, și familia în același timp, dar mai ales la nivel de autorități, medicul de familie, medicul specialist, toți știu că există un lanț terapeutic și că există această verigă a unui tratament gratuit, oferit cel puțin în acest spital, dar și în alte spitale pe care ei le au, acesta e cel mai mare din țară. Și există această condiționare și recomandare în același timp. Dar unele chiar condiționază, dacă ne referim la forțele de ordine sau la judecători ”, spune Oana Crăciun, director de comunicare și vicepreședinte ALIAT pentru Sănătate Mintală, organizație care coordonează proiectul Play Your Cards Right (https://aliatong.ro/play-your-cards-right-cel-mai-nou-proiect-erasmus-din-portofoliul-aliat-dedicat-combaterii-dependentei-de-gambling/), o abordare multidisciplinară despre dependența de gambling.

Play Your Cards Right este un proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+, în care participă Asociația „Educație pentru Viață Reală” - cei care se ocupă de zona de educație financiară din România - , ALIAT pentru Sănătate Mintală, pe zona de sănătate mintală, adicții și parteneri din Spania - Primăria din Seuti -, Portugalia - Fixo Producciones și Spitalul de Psihiatrie Vrapče din Zagreb, Croația (https://bolnica-vrapce.hr/), cel mai mare spital de psihiatrie din Croația, acolo unde a avut loc recent una dintre întâlnirile din cadrul acestui proiect.

„Practic, o persoană care are această problemă, primește informații legate de tratament din mult mai multe surse, în așa fel încât e destul de ușor să acceseze aceste servicii. (...) Undeva până în 2% din populația Croației ar avea probleme cu jocurile de noroc, cu dependența de gambling, au făcut inclusiv calcule legate de cât cheltuiește de fapt statul pentru a trata aceste dependențe și au ajuns undeva la 70% - din ceea ce strânge efectiv statul din impozitele din industria de gambling, cam 70% merg către tratament.

Mai mult decât atât, au ajuns și la concluzia că undeva la 5-6 oameni sunt afectați în jurul unei persoane care se confruntă cu dependența de jocuri de noroc.

De aici, practic, și aceste programe de sprijin. Familiile fac parte din program, în sensul în care participă la sesiunile de terapie de grup. Toți cei care au o problemă cu jocurile de noroc participă la aceste sesiuni împreună cu un membru al familiei pe care îl consideră resursă.

Dar ne povesteau că nu toate cazurile sunt membri ai familiei.

Sunt persoane care vin, de exemplu, cu cel mai bun prieten sau vin cu un mentor, o persoană despre care ei consideră că este resursă de sprijin pentru ei. De ce? Pentru că este important ca, dincolo de ceea ce se întâmplă în acest program (care durează 90 de zile și pe care ei îl pot accesa și ulterior, nu se limitează doar la aceste 90 de zile), persoana care este alături de ei în viața reală, dincolo de ce este aici, în spital, să poată să susțină procesul lor de vindecare în continuare și cumva să fie un suport în ceea ce înseamnă menținerea abstinenței.

Pentru că și în cazul lor există această provocare, cum este și la noi.

Nu există o rată foarte mare de succes pe zona aceasta, și ei se confruntă cu această problemă, undeva la 50-60% încă au probleme legate de ori o alunecare, ori o recădere. Așadar, și aici este o chestiune de timp.

(...) Tocmai de aceea, dincolo de aceste programe pe care le au de daycare în spital, mai au și un program de susținere post-cură, să spunem așa. Adică le recomandă ca, după ce încheie acest program obligatoriu, să revină în mod constant la medicul lor de aici, din spital, cel care poate să le facă evaluarea și dacă e nevoie poate să le prescrie și în medicație, acolo unde este cazul, unde există comorbidități. Pot participa în continuare la sesiuni de grup, pot fi invitați la unele din sesiunile celor care sunt aici în spital, în așa fel încât să poată să păstreze ancore care să-i ajute în prevenirea recăderilor și să nu ajungă iar în situația în care preiau ciclul. (...)

Fiind și cererea mare, au acest tip de program cumva extins pentru un număr mai mare de persoane. Ce e interesant, apropo și de asta, de statistică, la ei, de exemplu, pe locul 2 după cannabis, ca drog consumat, este cocaina.

Au o mare problemă cu cocaina și 10% practic dintre cei care au probleme cu drogurile au și probleme de gambling. De asta spuneam că există aici o comorbiditate, adică sunt mai multe tipuri de probleme asociate și se confruntă cu această problemă legată de consumul de cocaină, care a crescut de 3 ori în ultimii 10 ani.

(...)

În Croația, Institutul Național de Sănătate Publică are un departament special dedicat adulților, care are 20 de oameni, mai spune Oana Crăciun.

„Asta arată din start faptul că pentru ei zona aceasta adicțiilor este o prioritate, atât din punct de vedere administrativ, adică ce oameni implicăm pentru a pune în practică o strategie, până la zona legislativă, adică cum putem proteja prin lege persoanele vulnerabile și apoi, pentru cei care ajung într-o zonă de adicție, ce putem face pentru ei, ce servicii le putem oferi, în așa fel încât ei să poată să se reîntoarcă cât mai repede în societate, până la urmă (...).

Tratează aici toate tipurile de adicții. Dar faptul că au și programe nișate pentru zona de gambling, deja asta arată că au ajuns să fie mult mai structurați și mai organizați și au reușit, având și studii și statistici în spate, și cercetări pe ceea ce se întâmplă în populație, au observat momentul în care, de exemplu, gamblingul a devenit o problemă și atunci automat s-au regrupat și au creat servicii și au mobilizat oameni strict pe zona aceasta.”

Comparativ cu România?

„Noi nu avem statistici. Asta e una dintre problemele despre care noi am tot discutat în ceea ce privește România. Noi nu avem astfel de statistici.

Ei spuneau că fac asta la nivel de Institut de Sănătate Publică, pentru a putea merge mai departe în zona de legiferare sau de propunere de legi, având în spate niște cifre. Ei spuneau, de exemplu, că în Croația, 10% din cei care consumă droguri au și o problemă legată de jocurile de noroc. Noi nu avem o statistică să ne arate unde suntem aici sau, cum au spus ei, că undeva la 1,5% până în 2% din populația din Croația are o problemă legată de jocurile de noroc.

Adică dezvoltă o dependență în această zonă.

Ce au observat și ei, este o creștere a acestei problematici în rândul populației tinere. Cumva ceea ce se întâmplă și la noi.

Adică trendul acesta de populație tânără care este afectată de jocurile de noroc, asta au observat-o și la ei și deja ei au creat o strategie care vizează exact tinerii și adolescenții. Dincolo de ce au observat, au și trecut cumva la fapte și acum lucrează foarte mult în zona asta de a proteja sub orice formă adolescenții și tinerii de zona aceasta de gambling și de a le oferi tratamente special adaptate pentru ei. Și aici mai au și ei de lucru (...), în momentul de față, așa cum există acest spital pentru adulți, nu au ceva similar cu toate aceste programe dedicat adolescenților și tinerilor și atunci ăsta este pasul programat în perioada următoare.”