Pădurea, ca laborator, sau de ce să fii student la silvicultură

”Laboratorul nostru este pădurea” este motto-ul informal al Facultății de Silvicultură (https://silvic.usv.ro/) de la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava (https://usv.ro/).

”Cel mai mare laboratoru pe care îl avem la dispoziție este pădurea, pentru că de acolo culegem toate datele. Degeaba ai infrastructuri dacă nu ai obiectul de studiu, și anume pădurea, pe care trebuie să o aduci într-o formă sau alta la tine în laborator, să o studiezi mai în detaliu. (...) Se îmbină de la tehnici de GIS, imagini din satelit, drone cu senzori laser, scanere terestre (ce fac colegii în cadrul laboratorului de geomatică), apoi partea de ecologie aplicată, în care vor să vadă cum anumite mecanisme ale pădurii sunt afectate de dăunători, și așa mai departe”, spune Prof.univ.dr.ing. Cătălin-Constantin Roibu, șeful Laboratorului de Biometrie Forestieră (https://www.facebook.com/fsbiometrie/) din cadrul Facultății de Silvicultură.

”Laboratorul de Biometrie Forestieră este a doua infrastructură de cercetare în domeniul dendrocronologiei, la nivel european. (...) Dendrocronologia este știința formării inelului anual.

Practic, noi cuantificăm cum cresc arborii, care sunt factorii care influențează acest mecanism de creștere a lor, ce sunt factorii de mediu, inclusiv condiții climatice, condițiile interne, de exemplu, competiția dintre indivizi, dintre arbori, apoi atacuri de insecte, doborâturi de vânt, noi le spunem ”perturbări în interiorul pădurii”, fenomene absolut normale, care sunt amplificate de alți factori - de exemplu, factorii climatici la un moment dat pot să-ți creeze curenți foarte violenți de aer, care se manifestă prin viteze ale vântului foarte mari și atunci ai doborâturi de vânt -, secetele prelungite, de exemplu, pot să afecteze arborii prin reducerea mecanismelor de apărare și atunci insectele vin și își fac de cap acolo. Toate aceste aspecte sunt înregistrate în inelul anual. Practic, inelul anual al unui arbore este o arhivă vie în care sunt înregistrate toate aceste informații. Noi nouă ne place să le spunem că sunt martorii tăcuți, arborii sunt martorii tăcuți, ei înregistrează orice în jurul lor, iar în cadrul laboratorului acești martorii își pun povestea.

Câștigarea, de-a lungul timpului, a unor proiecte de cercetare a făcut ca acest Laborator de Biometrie Forestieră să fie, astăzi, ”a doua infrastructură în domeniu în Europa”, mai spune prof. univ.dr.ing. Cătălin-Constantin Roibu.

”2014, odată cu câștigarea unui proiect finanțat de mecanismul spațiului financiar european, un proiect de 1.021.000 de euro, practic a fost startul acestui laborator. Am investit 2 milioane de euro numai în infrastructură de cercetare, fiind a doua infrastructură în domeniu în Europa.

Apoi, lucrurile au continuat prin diverse surse de finanțare, inclusiv sponsorizări”.

Acum, laboratorul derulează proiectul CExForD, „Evenimente extreme compuse dintr-o perspectivă pe termen lung și impactul acestora în dinamica silvică” (https://www.silvic.usv.ro/), proiect finațat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), director de proiect Monica Ioniță-Scholz, doctor în fizică, cercetător științific gradul 1 la Institutul Alfred Wegener, Centrul de cercetări polare și marine Helmholtz (https://www.awi.de/en/) din Germania.

”Urmărim să studiem impactul schimbărilor climatice asupra sănătății pădurilor din România și, eventual, să creăm niște scenarii despre cum va fi peste 50-100 de ani. Și mai ales să vedem care specie de copac este mai rezilientă la secete valuri de căldură.

Visul a fost să ne ducem în toată țara, cel puțin în zone unde avem păduri, să luăm mostre și să creăm serii de timp pentru inele de copaci și, pe bază acestora, să reconstituim seceta și, efectiv, să facem un atlas de secetă. De aici a pornit. Am tot discutat ani de zile cum vom pune în România pe hartă, pentru că acum câțiva ani s-a făcut un atlas al secetei pe Europa, dar pe România erau doar două locații și au interpolat toată țara, inclusiv zona montană”.

”În cadrul proiectului CExForD am acoperit zona de deal din Estul României și Republica Moldova și zona montană superioară din Carpați”, spune prof. univ.dr.ing. Cătălin-Constantin Roibu.

”Ne-au interesat parcurile naționale Căliman și Munții Rodnei în Carpați Orientali și apoi Parcul național Retezat în sud-vestul României. Am prelevat probe din zona colinară de stejar și din zona montană superioară, pentru zâmbru. Atât probe din arbori vii, majoritatea la stejar, pentru zâmbru și din lemn mort, căzut pe sol. (...)

”Un astfel de laborator înseamnă o oportunitate fantastică pentru un tânăr care vrea să-și dezvolte abilitățile de cercetător pentru că acest laborator îi permite să facă cam tot ceea ce își dorește el și mai mult de atât. Poate încă nu are suficient de multe ipoteze pe care să le folosească, dar utilizând infrastructura din cadrul laboratorului, cu siguranță îi va permite și o deschidere despre noi ipoteze de lucru. Faptul că poți să faci aproape tot ce vrei aici, fără să pleci în altă parte, de la cel mai banal reactiv și până la utilizarea celor mai complexe echipament - totul este aici. (...) În cadrul surselor de finanțare pe care le avem în laborator, doctoranzilor le asigurăm și deplasările în teren, ei merg și culeg datele. Singura condiție este să fie curioși și să își dorească să producă știință.”

Iar pentru niște tineri care își caută drumul, silvicultura este o meserie frumoasă ”pentru că e o meserie care îmbină și partea tehnică și partea de natură, în care petreci timp în aer liber. Chiar motto-ul facultății noastre, al Facultății de silvicultura din Suceava, este ” laboratorul nostru este pădurea. (...)

Facem inventarieri forestiere în care vedem cum crește pădurea, apoi vedem și care au fost factorii de mediu care au influențat-o, și apoi putem face prognoză. Practic, cele trei laboratoare mari ale facultății noastre aduc informații care, puse cap la cap, dau o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă silvicultura. (...)

Aici e ca un mini-spital, numai ce se întâmplă în cadrul laboratorului nostru. Facem studii de anatomie, radiografie, tomografie, avem și un tomograf pentru arbori, în care vedem ce-i în interiorul lemnului, facem analize de izotopi, deci au tot ce le trebuie, meseria de silvicultor este o meseria de viitor. Nimeni nu-și poate imagina o viață fără pădure și o viață fără lemn. Nu cred că există un material care poate substitui lemnul în momentul de față.

Facultatea noastră are toate nivelurile de pregătire academică - licență, masterat, doctorat. Am avut admiterea la doctorat, am ocupat toate locurile, buget și bursă.

Din toamnă probabil vom mai scoate ceva lucruri cu taxă la doctorat, dar pentru licență și pentru masterat avem locuri și în toamnă și în sesiunea acum din iulie la buget. Cine este iubitor de natură și vrea să înțeleagă mecanismele pădurii, secretele pădurii, poate să aplice cu încredere că a ales ce trebuie. Eu dacă m-aș întoarce în timp, 26 de ani urmă, aș alege aceeași meserie”, spune tot prof. univ.dr.ing. Cătălin-Constantin Roibu.

”Am ales meseria de silvicultor, cu toate că părinții vreau să mă facă medic, apoi inginer la cale ferată, provenind într-o familie de ceferești, dar bunicii din partea mamei mi-au insuflat această pasiune pentru natură. Au pus acolo sămânță care a crescut bine, iar în clasa a 11 a am luat decizia să vin la silvicultură, la Suceava, și dacă m-aș întoarce în timp, aș face aceeași alegere”.

Viorica Nangavciuc este cercetător post-doctorand la Institutul Institutul Alfred Wegener, Centrul de cercetări polare și marine Helmholtz (https://www.awi.de/en/) din Bremerhaven, Germania dar lucrează part-time și în cadrul proiectului CExForD, „Evenimente extreme compuse dintr-o perspectivă pe termen lung și impactul acestora în dinamica silvică” (https://www.silvic.usv.ro/), proiect finațat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și derulat de Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (https://usv.ro/), prin Facultatea de Silvicultură (https://www.silvic.usv.ro/) - Laboratorul de Biometrie Forestieră (https://www.facebook.com/fsbiometrie/): ”Eu sunt responsabil pe partea de izotopi stabili în liniile anuale. Analizăm oxigenul și carbonul, izotopii stabilii (spre deosebire de cei radioactivi, probabil lumea a mai auzit de carbon 14 pentru datări) (...) iar diferența dintre acești izotopi stabili de Oxigen 18 și Oxigen 16 ne spune cum au variat, de exemplu, temperatura sau seceta.”

Viorica Nagavciuc este născută în Republica Moldova dar a făcut Facultatea de geografie la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

”După ce am făcut o facultate aici, la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, un masterat și apoi am făcut și un doctorat aici, a venit timpul să mai urmez o facultate, Facultatea de silvicultură, pentru că îmi doresc să fiu și inginer silvic. Momentan sunt doar doctor în silvicultură, dar vreau să fiu și inginer silvic.

”Eu lucrez cu colegi de la silvicultură și am înțeles că cunoștințele mele, pe care am reușit să le acumulez în acest domeniu independent și în cadrul studiilor de doctorat, sunt doar o nișă din ceea ce ne poate oferi această facultate, și atunci am decis să-mi măresc orizontul și să parcurg integral cursurile oferite de facultatea de silvicultură. Am finisat acum anul întâi de studii și am trecut în anul doi. (...)

Silvicultura este o opțiune pentru că, după cei patru ani pe care petreci în facultate, obții nu doar titlul de inginer silvic dar obții și foarte multe cunoștințe care îți permit să mergi și să obții un loc de muncă în foarte multe domenii, nu doar să lucrezi la RomSilva, sunt foarte multe agenții de mediu, sunt ONG-uri, sunt foarte multe opțiuni, iar în felul ăsta poți să te bucuri și de natură, să faci ceea ce îți place și să ai un impact asupra mediului foarte bun.

Nu există să termin facultatea de silvicultură și să fii șomer. Nu există așa ceva. Noi, la facultatea de silvicultură, chiar din primul an și la final de an, dar și în timpul orelor, avem deplasări în teren, unele mai scurte, altele mai lungi, pentru a înțelege și mai bine pădurea, pentru a o studia, și astfel poți să îți dai seama dacă îți place sau nu îți place.

Însă nu am întâlnit încă niciun student care să spună că nu îi place să meargă în pădure și să lucreze acolo, mai ales în ziua de astăzi, când suntem atât de mult conectați la calculator (...), atunci când ai posibilitatea să mergi într-o pădure și să respiri aerul curat de acolo, este ca un reset. Te încarci cu o energie, nu știu, transmit arborii o energie foarte bună. Și atunci, chiar și când te întorci, te simți mult mai bine, ești încărcat cu o energie bună și poți să produci mult mai bine.

(...)

Avem studenți de la toate domeniile din liceu, deci nu contează dacă ai terminat liceul silvic sau un profil uman sau un profil real. Aici, când vii la facultate, începem de la zero, astfel că toți studenții au posibilitatea să crească și să performeze în acest domeniu. Deci nu ar fi un impediment că ai terminat un anumit profil la liceu.”

În concluzie, nu există, practic, nici un obstacol să deveniți studenți ai Facultății de silvicultură!

”Da, dragi elevi, Facultatea de Silvicultura este cea mai frumoasă opțiune pentru a-ți crea o carieră în acest domeniu, iar Facultatea de Silvicultura din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava oferă cea mai bună posibilitate și cred că e una dintre cele mai bune școli de silvicultura din țara. Prin urmare, vă invit aici, la Facultatea de Silvicultură”.

Despre Laboratorul de Biometrie Forestieră dar și despre proiectul CExForD vom vorbi pe larg la emisiunea Știința 360 începând cu data de 8 septembrie a.c.