Roxana Iliescu: „Atâta timp cât un copil se naște viu… dreptul lui este să primească cele mai bune îngrijiri!”

Roxana Iliescu este medic primar neonatolog, cu 20 de ani experiență în neonatologie, parte din echipa de formare profesionala la Cursul pentru medici si asistenti in neonatologie - FINE, Family and Infant Neurodevelopmental Care Education (https://www.finetraininguk.com/) si colaboratoare a Asociaţiei Romane pentru Nou-născuţii Îndelung Spitalizaţi, ARNIS (https://arnis.ong/).

A fost invitată astăzi, la Știința 360, cu ocazia Zilei Mondiale a Prematurității (https://www.who.int/news/item/14-11-2025-who-promotes-lifesaving-intervention-for-small-and-preterm-babies-on-first-official-world-prematurity-day).

”Prematuritatea nu e o sentință — ci o cursă contracronometru pe care medicina o câștigă tot mai des” este mesajul interviului cu medicul neonatolog Roxana Iliescu despre nașterea înainte de termen, tehnologiile care salvează vieți și progresele neonatologiei românești: ce înseamnă, de fapt, „a te naște prea devreme”, care sunt cauzele principale, cum arată traseul unui nou-născut prematur și ce tehnologii moderne îi pot salva uneori viața — de la hipotermia controlată până la administrarea de oxid nitric.

Definiția prematurității pare simplă, dar realitatea medicală este mult mai complexă. „Limita superioară a prematurității este 36 de săptămâni și 6 zile” explică dr. Roxana Iliescu. ”Limita inferioară însă… nu există. Atâta timp cât un copil se naște viu, cu semne de viață cât de mici, dreptul lui este să primească cele mai bune îngrijiri”.

România funcționează din anii 2000 cu un sistem de ierarhizare a maternităților pe trei niveluri, de la cele în care se nasc copiii la termen și fără complicații (nivel I), până la centrele de nivel III, dedicate cazurilor grave și prematurității extreme.

Iar când situațiile se complică, intervine tehnologia.

Una dintre terapiile moderne despre care vorbește invitata este hipotermia controlată, folosită în cazurile de asfixie severă la naștere. Copilul trebuie să ajungă în maximum 6 ore într-un centru specializat (15:28–15:32), unde este menținut timp de 72 de ore la 33,5°C, într-un regim perfect monitorizat. „Hipotermia are rolul de a pune în repaus organele și de a scădea metabolismul, astfel încât să nu sufere datorită hipoxiei”. Terapia reduce edemul cerebral și limitează leziunile care pot apărea după un episod sever de lipsă de oxigen. ”Este surprinzător ce frumos poate evolua un astfel de copil dacă ajunge în timp”.

O altă terapie care a schimbat radical șansele copiilor cu suferințe respiratorii severe din cauza prematurității este administrarea de oxid nitric – un vasodilatator cu acțiune rapidă. Hipertensiunea pulmonară a nou-născutului este o patologie rară, dar dramatică. „Vezi un copil la termen, frumos, fără malformații, și-l ventilezi până face leziuni… și tot albastru rămâne”, spune dr. Iliescu. Iar când oxidul nitric funcționează, efectul e aproape miraculos: „E fascinant cum vezi un copil pe care știi că ești foarte aproape să-l pierzi… să-l vezi cum înflorește!”.

Întrebarea fundamentală este, însă, de ce apare prematuritatea?

„Principala cauză este infecția în sarcină”, spune dr. Roxana Iliescu. Multe dintre aceste infecții sunt silențioase, iar unele, precum streptococul de grup B, necesită screening special în jurul săptămânii 36.

În spatele acestor riscuri stă și o realitate tulburătoare: ”un număr enorm de sarcini nu sunt urmărite nici măcar cu controale minime în fiecare trimestru”.

Există și situații în care prematuritatea e indusă medical — din motive materne sau fetale.Dr. Iliescu explică faptul că în centrele de nivel III există comisii specializate unde obstetricienii și neonatologii decid în echipă dacă o sarcină trebuie oprită: „Nu e nimic la întâmplare”. Sunt luate în calcul diagnostic, resurse disponibile, necesitatea unei intervenții chirurgicale la nou-născut sau chiar existența sângelui pentru o transfuzie.

Cum e viața după prematuritate? Supraveghere continuă până la 7 ani

Chiar dacă un copil prematur este salvat, parcursul nu se încheie la externare. Urmează controale oftalmologice, neurologice, evaluări ale limbajului și dezvoltării psihologice.

„Evaluarea succesului îngrijirii unui copil cu risc o faci la 7 ani”. Dacă până atunci nu apar probleme semnificative, riscurile legate direct de prematuritate scad major.

Unde se află România?„Suntem permanent pe un trend ascensional… și suntem mult, mult mai sus decât acum 30 de ani”. Neonatologia românească salvează astăzi copii care altădată nu ar fi avut nicio șansă. Prematuritatea nu mai este, așadar, o condamnare: ”atâta timp cât un copil se naște viu… dreptul lui este să primească cele mai bune îngrijiri”, mai spune dr. Roxana Iliescu.

”Viața, oricât de mică și de vulnerabilă, merită apărată cu toate mijloacele pe care le avem.”