Știința celor 10 plăgi biblice

Episodul biblic al plăgilor trimise de Dumnezeu asupra Egiptului pentru a-l obliga pe faraon să permită eliberarea sclavilor iudei și plecarea acestora spre Țara Făgăduinței are explicații științifice, conform unui material publicat de Live Science.

În fiecare primăvară, în afara creștinilor, Paștele este sărbătorit și de credincioșii mozaici care rememorează astfel Exodul, când iudeii au părăsit Egiptul în căutarea Pământului Făgăduinței. Înainte însă să poată pleca din Egipt și să fie călăuziți de Moise vreme de 40 de ani prin deșert, iudeii aveau nevoie de îngăduința faraonului care trebuia să-i elibereze din sclavie, conform cărților sfinte Torah și Vechiul Testament. Însă faraonul avea nevoie de sclavi și s-a opus plecării iudeilor. Dumnezeu a trimis atunci asupra Egiptului 10 plăgi care l-au determinat până la urmă pe faraon să accepte eliberarea și plecarea sclavilor iudei.

Transformarea apelor în sânge

Pentru a aduce prima plagă asupra egiptenilor, Moise a lovit cu toiagul său în apele Nilului și acestea s-au transformat în sânge. În același timp, fratele său, Aaron, a transformat în sânge apele din canalele de irigații, din bălțile și lacurile din Egipt. După ce apa s-a transformat în sânge, conform Bibliei, peștii au murit iar Nilul a început să duhnească și egiptenii nu au mai putut să bea apă.

Înroșirea apelor Nilului poate să fie rezultatul unei infestări cu alge roșii, infestare posibilă atunci când sunt întrunite anumite condiții care permit proliferarea rapidă a unei specii de alge microscopice. Acest fenomen este cunoscut drept "mareea roșie" atunci când se produce în apele mărilor și oceanelor, însă algele roșii sunt prezente și în ecosisteme de apă dulce. Astfel de infestări cu alge afectează peștii și alte animale care trăiesc în ape pentru că algele conțin o toxină care se acumulează în crustaceele care se hrănesc cu alge și apoi otrăvește viețuitoarele care se hrănesc cu crustacee. Moartea și descompunerea a numeroase organisme într-o perioadă scurtă de timp propagă un miros dezgustător în zona cursului de apă, la care se adaugă și toxinele eliminate în atmosferă de concentrațiile mari de alge.

Invazia de broaște

După ce a transformat apele din Egipt în sânge, Moise a adus cea de-a doua plagă, cea a invaziei de broaște care au intrat în casele oamenilor și au ajuns până și în palatul faraonului și în patul acestuia. Invazia de broaște poate fi corelată cu infestarea apelor cu alge care ar fi putut să-i oblige pe amfibieni să-și părăsească mediul natural de viață.

Există și un fenomen de "ploaie cu broaște" care a fost raportat de mai multe ori în istorie, în diferite locuri. Un raport publicat la 12 iulie 1873 în revista Scientific American descrie "o ploaie de broaște care au întunecat cerul și au acoperit pământul pe o mare distanță", produsă imediat după o furtună puternică. Apoi în luna mai 2010, în Grecia, mii de broaște au ieșit dintr-un lac din partea de nord a țării, probabil în căutare de hrană și au afectat traficul rutier în regiune pentru mai multe zile, conform unui raport CBS News.

Invazia de păduchi

Cea de-a treia plagă a fost invazia păduchilor, a puricilor sau țânțarilor, pornind de la modul în care este tradus cuvântul ebraic "keenim". Dacă infestarea apelor cu alge a dus la invazia de broaște, dispariția acestora în număr mare din ape a permis proliferarea țânțarilor sau altor feluri de insecte. Broaștele se hrănesc cu insecte și cu larvele acestora, iar fără ele, populația de țânțari, spre exemplu, ar fi putut exploda, conform lui Stephan Pflugmacher, climatolog la Institutul Leibniz pentru Ecologia Apei din Berlin.

Interesant este și faptul că atât păduchii cât și puricii pot transmite bacteria Yersinia pestis, care produce ciuma bubonică, conform unui studiu publicat în 2010 în revista Emerging Infectious Diseases. Astfel, infestarea cu păduchi ar fi pregătit terenul pentru o plagă ulterioară — cea a bubelor sau a vărsatului negru. De asemenea, oamenii de știință sunt de părere că moartea vitelor egiptene dintr-o plagă ulterioară a fost provocată de bolile transmise de insectele din cea de-a treia plagă, conform unui studiu publicat în 2008 în revista Yale Journal of Biology and Medicine.

Tăunii

Încă o dată, cuvântul ebraic pentru cea de-a patra plagă, "arov", lasă loc la ambiguități. De-a lungul anilor, rabinii l-au tradus fie ca animale sălbatice sau sălbăticite, fie ca viespi, tăuni sau țânțari. Conform unui studiu publicat în 1996 în revista Caduceus, care încearcă să explice plăgile biblice ca pe niște probleme epidemiologice provocate de modificări ale climei, cercetătorii J.S. Marr și C.D. Malloy susțin ce cea de-a patra plagă reprezintă o invazie de muște, așa cum este musca de grajd (Stomoxys calcitrans). Mușcăturile acestor muște ar fi dus la epidemia de bube și furunculi ce apare într-o plagă ulterioară.

Ciuma vitelor

Cea de-a cincea plagă care a lovit Egiptul a fost o misterioasă și foarte contagioasă boală care a ucis rapid toate vitele. Această plagă biblică pare similară pestei bovine, o boală virală letală care a decimat în repetate rânduri, de-a lungul timpului, rumegătoarele din Europa și Africa.

Pesta bovină este produsă de un virus din aceeași familie cu virusurile care provoacă jigodia canină și rujeola. Animalele infectate fac febră ridicată, diaree și le apar ulcerații în gură și în fosele nazale.

Această boală și-ar avea originile în Asia și ar fi ajuns în Egipt, în urmă cu 5.000 de ani, pe rutele de negoț ale acelor vremuri, conform unui material publicat în 2010 de New York Times. Rata de mortalitate a pestei bovine este excepțional de mare, de multe ori depășind 80%. Această boală a ucis aproximativ 200 de milioane de vite în secolul XVIII, conform estimărilor unui studiu publicat în 1997 în revista Medical History. Când a pătruns în Africa, în secolul XIX, pesta bovină a ucis 5,2 milioane de vite, condiții în care o treime din populația Etiopiei a murit de foame (conform unui studiu publicat în 2008 de revista Science).

Pesta bovină a fost diagnosticată pentru ultima oară în Kenya în 2001 și a fost declarată complet eradicată în 2010, conform New York Times.

Vărsatul negru sau plaga bubelor

La puțin timp după moartea vitelor, o a șasea plagă s-a abătut asupra Egiptului iar egiptenii s-au îmbolnăvit de vărsat negru sau de bube și furunculi, probabil provocate de o infecție cu Staphylococcus aureus. O altă posibilitate este cea a unei epidemii de variolă, boală ce se manifestă prin erupții cutanate generalizate, inclusiv pe mucoase. Arheologii au descoperit urme de vărsat pe câteva mumii egiptene datând de acum 3000 de ani.

Piatra și focul

Cea de-a șaptea plagă a adus grindină și foc din cer. Grindina și focul sau fulgerele au lovit oameni, vite și copaci, deși zona în care trăiau israeliții a fost cruțată. O erupție a vulcanului Santorini, o insulă aflată la nord de Creta, în Marea Egee, produsă în urmă cu 3500 de ani, ar putea explica această plagă. Este posibil ca un nor de cenușă vulcanică să fi ajuns deasupra Egiptului și să pătrundă într-un front de furtună, rezultând o puternică furtună cu grindină, conform lui Nadine von Blohm de la Institutul de Fizică Atmosferică din Germania.

Lăcustele

După ce faraonul a refuzat încă o dată eliberarea poporului ales, Egiptul a fost lovit de cea de-a opta plagă — invazia de lăcuste, insecte care au devorat plantele rămase ce nu au fost distruse de grindină. Erupția vulcanului Santorini ar fi putut produce condiții favorabile pentru proliferarea lăcustelor, conform lui Siro Trevisanato, un specialist canadian în biologie moleculară și autorul cărții "The Plagues of Egypt: Archaeology, History and Science Look at the Bible" (Plăgile Egiptului: Arheologia, Istoria și Știința explorează Biblia).

"Căderile de cenușă au provocat anomalii meteorologice în Egipt, adică un regim mai ridicat al precipitațiilor, un nivel mai ridicat al umidității. Iar aceste condiții favorizează roirea lăcustelor", a explicat Trevisanato pentru publicația The Telegraph.

Întunericul

Cea de-a noua plagă, cea a întunericului, poate fi explicată de o eclipsă solară sau de nori de cenușă vulcanică. Conform Vechiului Testament, un întuneric atât de adânc încât "oamenii nu se mai puteau vedea unii pe alții" s-a abătut asupra Egiptului timp de trei zile.

Este posibil ca această plagă să descrie o eclipsă de Soare produsă la 5 martie 1223 î.Hr., conform unui studiu coordonat de Iurii Mosenkis, un expert ucrainean în paleoastronomie. O altă posibilă cauză este legată tot de erupția vulcanului Santorini din urmă cu 3500 de ani. Acest vulcan, aflat la 800 de kilometri de Egipt, a erupt iar nori de cenușă ar fi putut ajunge deasupra Egiptului, blocând Soarele.

Moartea primilor născuți

Înainte de cea de-a zecea plagă, Moise l-a avertizat pe faraon că toți primii născuți din Egipt vor muri. Este posibil ca algele din prima plagă să fi eliberat micotoxine, substanțe periculoase ce pot provoca boli și chiar moartea, conform unui studiu publicat în 2003 în revista Clinical Microbiology Reviews. Cerealele contaminate cu aceste micotoxine ar fi putut fi mortale, conform epidemiologului John Marr, de la New York City Department of Health. Copiii întâi născuți ar fi fost victimele predilecte ale micotoxinelor pentru că ei ar fi fost primii care primeau pâinea făcută din cereale infestate, conform The Telegraph.

AGERPRES