DOCUMENTAR: Radio Reşiţa împlineşte 25 de ani de emisie
8 August 2021
Sabina Varga, realizator al podcasturilor Zest despre plăcerea de a scrie, difuzate de Radio România Cultural: “Nu există un motiv misterios sau magic ca să te apuci de scris, e doar nevoia de a te exprima cumva”
16 August 2021

Victor Popescu, realizator al podcasturilor Săptămâna PSI, difuzate de Radio România Cultural: “Pshologii nu sunt niște magicieni care îți ghicesc gândurile sau te pot manipula cum vor”

Despre terapia de cuplu și atacurile de panică, despre instrumentele online de autocunoaștere ori meditațiile cu virtuți terapeutice, și chiar despre sănătatea mentală a liderilor politici vorbim zilele acestea la Podcasturile Radio România Cultural, la Săptămâna PSI. În fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 16:00, realizatorul Victor Popescu și invitații săi, cunoscuți psihologi, psihiatri, profesori universitari, vă vor aduce în atenție aceste teme captivante legate de provocările noastre de fiecare zi.

Cum ajunge un filosof ca el să fie atras de psihologie și apoi să-și construiască o carieră în această direcție, despre cărți, teme și personalități interesante în domeniul PSI, dar și despre așa-numitele “atacuri PSI” ne povestește, în cele ce urmează, Victor Popescu, redactor la editura Trei:

 

Este ”Săptămâna PSI”, la Podcasturile Radio România Cultural. Despre ce anume veți vorbi aici, de luni până vineri, de la ora 16:00? Și cine sunt invitații tăi?

Vor fi teme diverse și captivante, cum altfel :), subiecte legate de provocările noastre de zi cu zi, dar și de dorința de a ne cunoaște mai bine și de a ne maturiza afectiv. Apropo de maturizarea afectivă, cred că va fi de mare interes ediția dedicată terapiei de cuplu și ”trucurilor” pe care le putem folosi și noi în viața de cuplu – despre cum poți să construieși o relație durabilă va vorbi, deci, Raluca Anton, o terapeută din Cluj cu o solidă experiență și în media (ca fost realizator al unor emisiuni tv pe teme de psihologie). O altă ediție va fi dedicată atacurilor de panică. În limbajul comun, mai spunem și noi că ”am avut un atac de panică”, când mai tragem câte o sperietură, dar am rugat-o pe psihiatra Simona Radu (cu studii solide în Anglia și Franța) să ne explice în ce constau de fapt atacurile de panică și cum le putem face față. Despre instrumentele online de autocunoaștere și chiar de autoterapie am discutat cu terapeutul Mugur Ciumăgeanu (care a folosit el însuși un soft pentru a se lăsa de fumat), iar despre mindfulness, cunoscuta meditație cu virtuți terapeutice, am povestit cu profesorul ieșean Ion Dafinoiu, președintele Colegiului Psihologilor din România. În fine, o temă inedită se referă la sănătatea mentală a liderilor politici… E un subiect ”fierbinte” despre care am discutat cu dna Lavinia Betea (profesor de psihologie socială, dar și istoric) și dl Ion Duvac (specialist în profiling). E o temă delicată mai ales când te referi la personaje din prezent, ca Donald Trump. Ai dreptul să-l diagnostichezi ”de la distanță”, ca psiholog? Ce poți să deduci din manifestările lui publice și până unde poți specula pe tema ”narcisismului” sau ”psihopatiei” sale?

Cum ai ajuns să realizezi aceste podcasturi? Și când au fost ele făcute?

Din 2012, Editura Trei organizează în rețeaua Librăriilor Cărturești, de două ori pe an, câte o săptămână de ateliere pe teme ”psi”. Până să vină pandemia, întâlnirile din ”Săptămâna PSI” se desfășurau fizic în librăriile din orașele universitare din țară. De anul trecut, am ”mutat” evenimentul în online, așa că în toamna lui 2020 și în primăvara acestui an, ”Săptămâna PSI” s-a întâmplat în mediul virtual, pe Zoom, fiind transmisă live pe Facebook. Din aceste ultime două ”Săptămâni Psi”, am selectat cinci dintre ateliere, le-am editat (adică am comprimat 60 de minute de discuție în cca 27 de min.) și le-am dat o formă ușor de urmărit la radio.

 

Un psiholog nu te poate influența sau schimba prin pase ori cuvinte magice

 

Am fost colegi de departament la Cotidianul, pe vremuri. Erai de pe atunci pasionat de acest domeniu? A venit asta pe parcurs?

Eu, ca formare, nu sunt psiholog și nici jurnalist, ci… filosof. Interesul pentru psihologie ține de motivații personale – dorința de autocunoaștere, dar și de interese de cercetare – am citit și scris în anii 2000 despre influențele reciproce dintre filosofie și psihologie. Practic, în a doua jumătate a secolului XIX, când se naște psihologia științifică, sunt acolo niște personaje interesante (fondatorii psihologiei gestaltiste, de pildă), în Germania și Austria mai ales, care fac experimente (legate de iluziile optice, de exemplu), dar care în același timp trebuie să-și găsească un limbaj pentru a teoretiza rezultatele experimentelor lor din psihologia percepției – și aici se inspiră mult din filosofia vremii lor. Acest interes ”academic” pentru psihologie s-a îmbinat pentru prima dată cu activitatea mea jurnalistică la mijlocul anilor 2000, când am lucrat vreo doi ani la revista ”Psihologia Azi”, ca reporter/redactor. Apoi, colaborând tot cam pe atunci, și la Radio România Cultural, am pornit o emisiune radio de popularizare a psihologiei, ”Dosarele Psi”, împreună cu psihanalistul Dorin Liviu Bîtfoi. Așa se face că, în 2006, când ajuns la ”Cotidianul”, îmi plăcea deja să documentez materiale jurnalistice de pop-psychology (sună cred mai bine de ”vulgarizarea psihologiei”). Am acoperit teme inedite (psihologia masculinității, educația sexuală înainte de adolescență, ce visează oamenii pe timpul crizei financiare) la „Cotidianul” și chiar mi-a plăcut să scriu pe zona asta.

Când și cum ai devenit redactor la Editura Trei și cum a fost tranziția aceasta de la presa cotidiană la munca de editură?

În 2009, presa (cea scrisă mai ales) a căzut rău de tot din cauza crizei financiare globale, așa că ziarul ”Cotidianul”, cum știm amândoi, a trecut exclusiv în online, cu o echipă mult micșorată și cu linie editorială profund politizată. Au fost, din păcate, concedieri pe bandă în întreaga presă, s-au subțiat bugetele ce susțineau presa de calitate, așa că nu mi-am mai găsit locul în media. Fiind deja familiarizat cu limbajul psihologic și având și câțiva ani de experiență ca redactor editorial (mai lucrasem la grupul editorial All la începutul anilor 2000), am avut șansa să mă angajez, ca redactor, la Editura Trei. Și chiar pe zona care mă intersa: psihologia. Tranziția n-a fost simplă: am părăsit un domeniu unde totul se făcea în viteză (și uneori mai superficial) și m-am așezat la birou că să citesc, cu multă răbdare, traduceri, unde trebuia să verific nu doar coerența textului, dar și adecvarea limbajului de specialitate – deci mi-a luat ceva timp să învăț tot soiul de termeni din jargonul diverselor curente de psihologie și psihoterapie. Partea cu redactarea editorială mulțumea, cumva, partea de cercetător din mine, partea interesată de zona teoretică. Oricum, jurnalistul din mine și-a găsit și el repede de lucru – astfel, am ajutat la promovarea cărților de la Trei pe blogul editurii, prin moderarea atelierelor din ”Săptămânile PSI”, dar și pe alte canale. Și acum, iată, cercul cumva se închide. În 2001, începeam o colaborare de vreo 5-6 ani la Radio România Cultural (am făcut atunci mult teren, dar am realizat/moderat și emisiuni de sine stătătoare), iar acum revin ”on air” cu cele cinci interviuri pe teme „psi”.

Care sunt cele mai interesante cărți pe care le-ai descoperit de când lucrezi aici? Eventual, al căror redactor ai fost?

Aș vorbi mai întâi despre doi autori care îmi sunt dragi. Unul este Erich Fromm, un psihanalist care a reușit să scrie extrem de limpede pe teme complexe și nu tocmai ușor de digerat, realizând o analiză clară a tarelor societății noastre de consum. Cea mai recentă carte de Fromm tradusă la Trei (pe care am și redactat-o) este Patologia normalității. Merită citită, mai ales pentru limbajul accesibil și abordările neașteptate – o secțiune întreagă răspunde la întrebarea ”Este omul leneș din naștere?”. Un al doilea autor, la care ține toată suflarea psihologică, este psihiatrul american Irvin Yalom, un povestitor remarcabil. Și când scrie în registrul academic, sună de parcă ai citi un roman de aventuri – asta am simțit când i-am redactat mai demult tratatul de Psihoterapie existențială. În fine, îmi plac mult cărțile de popularizare, care îmbină datele din studiile recente cu poveștile de viață – un exemplu ar fi Supernormal, o carte pe care o citești pe nerăsuflate, despre reziliență, și care include inclusiv istoriile de viață ale unor Agassi sau Jay Z.

Ce teme din domeniul PSI ai aprofundat în ultimul timp? Dar cele care te-au captivat și care te fascinează in continuare?

Dincolo de jobul de redactor, sunt foarte interesat de etica media. Și atunci mă bucur de fiecare dată când găsesc în cărțile de psihologie lucruri care mă ajută să înțeleg mai bine dedesubturile practicilor jurnalistice. Editura Trei a publicat, de pildă, un bestseller, Spy the Lie, unde autorii (psihologi care au lucrat la CIA) prezintă în detaliu cum poți să faci o analiză de discurs pentru a prinde cu minciuna o persoană intervievată la televizor. Un alt exemplu: anul acesta, la Trei, a apărut o carte academică de psihologie socială, extrem de interesantă pentru mine, cu titlul Psihologia fake news. Deci mă bucur să ”fur” din cercetările psihologice diverse metode de analiză, utilizabile într-un domeniu total străin de zona ”psi”: etica media.

Ce oameni interesanți din domeniul PSI ai cunoscut de când lucrezi în acest domeniu? Ce ai învățat de la ei?

Ar fi odată personalități alături de care am șansa să lucrez zi de zi – și aici îl amintesc pe profesorul Vasile Dem. Zamfirescu, care nu doar că a creat o școală de psihanaliză în România, dar coordonează și colecțiile de psihologie de la Trei. Apoi, sunt, desigur, autorii români sau chiar străini publicați la Trei. Chiar dacă l-am cunoscut doar pasager, la lansări de carte și la conferințe, țin să-l amintesc pe Franz Ruppert (ne-am văzut de mai multe ori în România, l-am și intervievat pe Zoom), un profesor universitar din München care formează specialiști din toată lumea în psihoterapia traumei. Cărțile lui sunt foarte căutate (și bine scrise), dar ce vreau să spun e că m-a impresionat prin căldura pe care o emană, prin faptul că l-am perceput ca pe un om deschis și foarte receptiv, fără pic de morgă sau de orgoliu profesional.

Ce poți să-mi spui despre atacurile PSI, despre care se pomenește atât de des în anumite contexte, cum ar fi, de exemplu, în campaniile electorale? Cum pot influența ele oamenii și acțiunile lor?

Atacuri PSI” – îmi sună cam ”tare”, adică s-ar putea înțelege de aici că psihologii sunt niște magicieni care îți ghicesc gândurile sau te pot manipula cum vor. Or fi unii psihologi (destul de prost văzuți în tagma lor profesională) care fac voodoo cu ”flacăra violet”, dar adevărul e că nimeni nu poate să aibă o putere de influență atât de mare, ca să recurgă la ”atacuri PSI”, la manipulări în masă – iar psihologii cu capul pe umeri nu-și vor aroga niciodată asemenea puteri. Sigur, sunt psihologi care fac consultanță politică și care îl pot învăța pe un politician cum să negocieze, ce postură să ia la televizor ca să aibă un limbaj nonverbal de impact etc. Apoi mai sunt consilieri de marketing politic care pot să folosească, în comunicare publică, principii de psihologie socială (de genul: repetiția unei informații false, pe diverse canale și pusă în gura unor lideri de opinie, o va credibiliza, în ciuda infirmărilor publice). Dar, cum ziceam, un psiholog nu te poate influența/schimba prin pase ori cuvinte magice. Studiile academice ne spun, de pildă, că un pacient care merge săptămânal în terapie va începe să se schimbe la modul profund, ca urmare a discuțiilor cu psihologul, abia de la șase luni încolo! Și chiar și așa e o întreagă discuție legată de ce anume l-a schimbat pe pacient – motivația lui de a ”lucra” cu sine, încrederea față de terapeut, tehnica și intervențiile, mediul (cadrul) etc.

Există un interes în creștere al românilor pentru domeniul PSI

 

Cum ai primit propunerea Radio România Cultural de a difuza aceste podcasturi?

Dat fiind că am păstrat legătura cu mulți dintre foștii colegi de la Radio România Cultural, care, oricum, ne susțin de ani de zile în promovarea ”Săptămâna PSI”, totul a venit firesc – tot ce am avut de făcut a fost să aleg, din atelierele ”Săptămânii PSI”, acele discuții care să fie de un interes cât mai larg. Mulțumesc echipei Radio România Cultural pentru invitația de a difuza la radioul public o parte din interviurile luate în cadrul ”Săptămânii PSI”.

Cum te aștepți să fie ele primite de ascultătorii acestui post de radio?

Cum am spus, eu cred că mulți dintre ascultători sunt interesați de softuri online de autocunoaștere (care pot fi ceva mai fiabile decât testele de autoevaluare pe care le găsești într-o revistă glossy), de ce înseamnă meditația de tip mindfulness sau de ”beția” celor ajunși în vârful puterii. În plus, și invitații sunt personalități din domeniul psihologiei și chiar din cel cultural, deci aș avea destule motive să cred că emisiunile vor trezi interesul ascultătorilor Radio România Cultural.

Sunt românii pasionați de domeniul PSI?

Atât cât știu, există un interes în creștere – și pentru cărțile de self-help, cu soluții pentru probleme concrete (claustrofobie, atacuri de panică, lipsa asertivității etc.), dar și pentru cărțile de popularizare a celor mai noi descoperiri sau teorii din psihologie (deci zona de pop science). Psihologia este, în mod clar, mult mai mediatizată decât acum 25 de ani, când editura Trei publica primele tomuri de Freud sau de Jung, dar asta nu se reflectă, direct proporțional, și în vânzări. Există, sunt sigur, destule persoane care, când vor să afle mai multe pe teme ”psi”, dar se mulțumesc să consulte on articol online sau niște opinii de pe forumuri sau social media. Ar fi mult mai util (și mai sănătos) dacă ar găsi o carte scrisă de un specialist pe respectivul subiect. Concret, te interesează, ca părinte, cum poate fi gestionată anxietatea la copii? Atunci, cel mai bine ar fi să ai o carte scrisă de un psihoterapeut care lucrează de ani de zile cu copii afectați de tulburări anxioase.  

Care sunt subiectele din zona PSI de care sunt ei interesați, în ultimul timp – mai exact, în ultimul an, de când cu această pandemie?

Din datele noastre legate de vânzări, nu prea putem spune că pandemia a făcut ca, brusc, anumite teme să devină mai căutate decât înainte. E drept, avem o carte recentă despre atacurile de panică, apărută în plină pandemie, și care s-a vândut foarte bine – dar bănuiala mea e că s-ar fi vândut aproape la fel de bine și înainte de pandemie, căci problema este destul de frecventă. Oricum, cea mai bine vândută carte de psihologie a ultimilor luni este volumul psihologului canadian Jordan Peterson, Dincolo de ordine. Alte 12 reguli de viață. Nu e despre pandemie (sau despre problemele specifice care pot apărea în această perioadă), dar, fiind un autor foarte mediatizat, cartea lui Peterson captează interesul în orice vremuri, căci vei rezona oricând cu temele ei profund existențiale, de tipul: ”Cum pot să-mi păstrez credința în bine și adevăr într-o lume haotică, în care totul e pe dos?”.

A cumpărat lumea carte în pandemie? Care au fost cele mai cerute?

În pandemie, toată piața editorială a avut de suferit, prin închiderea sau frecventarea mult mai scăzută a librăriilor fizice. Și, cum cred că s-a și văzut, editurile au devenit mult mai active în mediul virtual, mizând desigur pe creșterea comenzilor online, ceea ce s-a și întâmplat. Deci vestea bună e că am reușit să suplinim, parțial măcar, închiderea librăriilor prin vânzările online. Au fost foarte cerute atât cărțile academice care acopereau teme relativ noi și de interes (s-a vândut bine, de pildă, un tratat despre terapia centrată pe scheme), dar s-au căutat și cărți de self-help legate de viața de cuplu sau de parenting – aici cumva e de înțeles, dacă te gândești că toată familia s-a văzut brusc nevoită să-și împartă non-stop același spațiu, pentru a-și vedea mai departe de job sau școală.

Cum ești tu, în viața de toate zilele, Victor? Ce pasiuni ai? Cum îți place să îți petreci timpul liber?

Am pomenit deja de interesul meu pentru etica media. Apoi, îmi place să mă țin la curent cu ce se mai întâmplă în muzica pop (în sensul larg, de la indie rock la blues și jazz). Ascult albume noi pe diverse platforme virtuale, citesc recenzii de discuri (revista britanica ”Mojo”, de pildă, e una dintre favoritele mele), ascult podcasturi (că tot vorbim de radio, recomand înregistările emisiunilor despre muzica pop de pe NPR, postul public de radio din SUA). Și, mai nou, am descoperit un vlogger tare simpatic, Rick Beato, care e muzician, dar și inginer de sunet. Pe YouTube, are o serie de clipuri în care ia câte un hit, de la Pink Floyd sau Nirvana, de pildă, și îți explică tot felul de chestii legate de armonii și aranjamente muzicale într-un mod clar, dar destul de tehnic în acelși timp. Și, atunci, dacă prind un pic de timp liber, mai urmăresc pe YouTube câte un episod din seria lui Beato, „What Makes This Song Great”. Cam așa mi-ar fi plăcut să se desfășoare și lecțiile de muzică din gimanziu!

Care sunt cărțile din zona PSI pe care le ai in această perioadă pe noptieră?

Redactez acum o carte, un self-help, despre mămicile care își pierd cumpătul și se înfurie prea repede. Alte cărți ”de pe noptieră” (laptop, tabletă, ce-o fi…) sunt titluri foarte noi (multe încă nepublicate) pe care le consultăm, pentru a evalua dacă ar putea ”prinde” pe piața de la noi. Am chiar acum șansa să citesc, într-o variantă nedefinitivată, o carte excelentă despre motivele pentru care ne vine tot mai greu să ne concentrăm profund și pe o durată mai lungă. Titlul este Stolen Focus (Atenție furată, i-aș zice), iar autorul e un jurnalist britanic (Johann Hari) care discută cu cei mai importanți cercetători pe zona asta (de pe întreg globul) și reușește să aducă date de ultimă oră, împachetate într-o poveste foarte bine ticluită!

De ce să ascultăm săptămâna aceasta, la Radio România Cultural, podcasturile realizate de tine?

Pentru că ”atacă” niște subiecte de larg interes, explicate de specialiști de marcă din comunitatea psihologilor de la noi. Iar dacă emisiunile vor ”prinde” la publicul Radio România Cultural, meritul e în primul rând al specialiștilor intervievați (terapeuți, psihiatri, profesori universitari), care au reușit să vorbească pe înțelesul tuturor despre teorii și metode de ultimă oră, dar și despre aplicații imediate pentru problemele noastre de zi cu zi. Deci, porniți ventilatoarele sau găsiți un loc umbros, și aplecați urechea la ce au de spus invitații ”Săptămânii PSI”!

 

interviu realizat de Anca Nicoleanu