Geologie și tehnologie pentru relaxare
1 May 2019
Două povești altfel spuse…
2 May 2019

Buletin cosmic

Buletinul cosmic realizat de Claudiu Tănăselia poate fi urmărit pe situl www.parsec.ro și pagina fe facebook parsec.ro

Dacă în prezent majoritatea lansărilor orbitale sunt realizate de rachetele Falcon 9, Atlas V, Ariane 5 sau Delta IV, din 2021 acest lucru ar putea să se schimbe, pentru că cel puțin 6 noi lansatoare vor debuta în următorii doi ani.

# Ariane 6 (2020)

Ariane 6 este succesoarea deja venerabilei rachete europene de calibru greu Ariane 5, folosite din 1996 și care are deja peste 100 de lansări la activ. Programată pentru debut în 2020, nu este exclus ca primul zbor să aibă loc în 2021. Performanțele nu sunt cu mult diferite față de Ariane 5, însă prețul noului lansator ar urma să fie redus la jumătate, ceea ce ar permite un număr dublu de lansări într-un an. Ariane 6 este dezvoltată în două variante, A62 și A64, cu două sau respectiv patru boostere suplimentare cu combustibil solid, în funcție de profilul misiunii. Comisia Europeană a semnat deja un contract cu Arianespace, compania din spatele programului Ariane, prin care garantează că următorii sateliți Galileo vor fi lansați folosind exclusiv racheta Ariane 6.

# SLS (2020)

Chiar dacă moștenește componente de la navetele spațiale, noul lansator NASA se lasă așteptat și deși agenția spațială americană ne promite că SLS va zbura în 2020, personal cred că abia în 2021 vom vedea prima lansate SLS. Primele zboruri vor folosi motoare RS-25 folosite de navetele spațiale, însă aceste motoare nu vor mai fi recuperate după fiecare misiune. Rezervorul principal este și el cel folosit de navete, dar modificat pentru a permite montarea motoarelor sub el și montarea unei trepte secundare deasupra sa. Cele două boostere cu combustibil solid sunt asemănătoare cu cele din trecut, însă acum au 5 segmente și nu 4, fiind astfel mai performante. SLS urmează să fie cea mai puternică rachetă proiectată de NASA de la Saturn V, dar prețul va fi pe măsură: aproximativ 500 de milioane de dolari pentru fiecare lansare.

# Vulcan (2021)

United Launch Alliance (ULA) este un joint-venture între companiile Lockheed Martin și Boeing pentru operarea rachetelor Atlas V, Delta IV și Delta IV Heavy. Pentru că sunt rachete relativ bătrâne, care-și au originile în alte lansatoare și mai vechi și pentru că Atlas V este propulsată de motoare RD-180 rusești, ULA dorește să înlocuiască din 2021 atât lansatorul Atlas V cât și Delta IV cu unul nou, Vulcan, care să împrumute tehnologii de la cele două, dar în același timp să fie o rachetă nouă și modernă, cu un preț mai competitiv. Vulcan va fi alimentată cu metan și va folosi pentru propulsie două motoare BE-4, construite de compania lui Jeff Bezos, Blue Origin.

# New Glenn (2021)

Dacă Vulcan va folosi două motoare BE-4, New Glenn, racheta lui Jeff Bezos care urmează să debuteze tot în 2021, va fi propulsată de nu mai puțin de 7 astfel de motoare, însă spre deosebire de Vulcan, urmează să fie reutilizabilă și să urce 45 de tone pe orbită terestră joasă și 13 tone pe orbită geostaționară. Jeff Bezos dorește astfel să intre pe piața lansărilor orbitale și să concureze direct cu Elon Musk.

# BFR (2020)

SpaceX consideră că dezvoltarea Falcon 9 este completă în acest moment și își concentrează majoritatea resurselor pentru dezvoltarea noii rachete denumite în trecut BFR (Big Falcon Rocket), cunoscută astăzi sub numele Starship. Aceasta va avea performanțe absolut uluitoare, fiind de departe cea mai puternică rachetă construită vreodată, dacă performanțele promise de Elon Musk vor fi menținute și în realitate. Motorul Raptor, care la fel ca BE-4 arde metan și oxigen, a fost testat deja în acest an și prima treaptă a noii rachete urmează să fie propulsată de 31 de astfel de motoare.

# OmegA (2021)

Northrop Gruman deține în prezent lansatorul Antares folosit exclusiv pentru capsula Cygnus, dar dorește să-și diversifice portofoliul de lansatoare orbitale și promite că în 2021 vom vedea pe rampa de lansare racheta OmegA, cu combustibil solid și care își are originea în programul navetei spațiale americane. Asta pentru că boosterele cu combustibil solid au fost dezvoltate de compania ATK, care a fuzionat cu Orbital Sciences și care astăzi face parte din Northrop Grumann. OmegA urmează să poată lansa 10 tone pe orbită geostaționară, comparativ cu Ariane 6 sau alte lansatoare de calibru greu.

Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia și coordonată de Mihaela Ghiță

Imagine: http://www.arianespace.com/wp-content/uploads/2019/02/2-5-2019-VA247-liftoff2.jpg

Sursa: http://www.arianespace.com/gallery/