Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe – Dr. Mircea Iliescu, Universitatea Cambridge, Marea Britanie: O industrie a doctoratelor nu ajută, lovește puternic în integritatea academică a acelei țări
27 January 2022
Dimensiunea științifică a artei: Cătălin Beldea –  Ep. 5 –  Astro Show și evenimentele astrale ale anului 2022
28 January 2022

Buletin cosmic – Expediția americană 2022

Foto: Claudiu Tănăselia

 

Știrile pe larg pot fi urmărite pe site-ul https://buletin.parsec.ro

  • Craterul din Arizona

Craterul din mijlocul Arizonei este probabil cel mai bine conservat crater de pe suprafața Pământului (deșertul din regiunea respectivă a ajutat foarte mult procesul de conservare). Deși a fost identificat încă din timpul Războiului Civil, originea sa nu a fost cunoscută cu exactitate. Până acum 100 de ani, se credea că respectivul crater este rezultatul unui proces vulcanic, deși în apropierea lui nu există alte indicii care să sugereze o regiune activă seismic. Daniel Barringer, un geolog care a activat la începutul secolului trecut, a fost primul care a sugerat că originea craterului a fost una meteorică, așa că a început să caute un mare meteorit ascuns sub crater, încurajat de fragmentele de fier descoperite în preajma acestuia și sperând astfel de devină multimiliardar (conform calculelor sale). Și-a consumat întreaga viața și avere căutând meteoritul, dar nu l-a găsit, pentru că acesta a explodat la impactul cu solul și s-a vaporizat, micile fragmente care au supraviețuit evenimentului fiind împrăștiate în jurul craterului nou forma și nu sub acesta, așa cum spera Barringer. Craterul are un diametru de peste 1 km și se estimează că a apărut acum 50000 de ani, în urma unui impact de 10 megatone (echivalent cu explozia a 10 milioane de tone de TNT sau de 500 de ori mai puternic decât bomba atomică de la Hiroșima). Studiul acestuia a schimbat fundamental modul în care privim astăzi alte cratere, de pe Pământ sau alte corpuri cerești și ne-a ajutat să înțelegem cum fragmente din alte lumi pot să ajungă pe Pământ sub formă de meteoriți, putând astfel să aflăm detalii despre originea Pământului și a sistemului solar.

  • Naveta spațială Discovery

Cred că fără nici o exagerare, navetele spațiale pot fi considerate minuni ale lumii moderne: cu peste 1 milion de piese în mișcare, aceste vehicule au ajuns în spațiu decolând ca niște rachete și au revenit pe Pământ aterizând pe o pistă, ca niște avioane, transportând câte 7 astronauți, dar și experimente și echipamente științifice în cala extrem de generoasă (în care încăpeau aproape 30 de tone). Din păcate, din rațiuni de siguranță (două navete au fost pierdute, cu tot cu echipaj) și costuri (o lansare a ajuns să coste jumătate de miliard de dolari), în 2011 navetele rămase au fost retrase din uz și vehiculele rămase au ajuns la muzee din Statele Unite: Atlantis se odihnește la centrul spațial Kennedy din Florida, Endeavour este în Los Angeles și Discovery poate fi admirată într-un hangar al muzeului Smithsonian, în apropierea aeroportului internațional din Washington DC. Nu cred că vom mai vedea în decursul vieții noastre alte vehicule spațiale care să le egaleze complexitatea și eleganța. Discovery este naveta curajoasă care s-a întors în spațiu prima după accidentele cu Challenger și Columbia și după dispariția Columbiei, este cea mai bătrână dintre ele: din 1984, a zburat în spațiu de 39 de ori, petrecând cumulat 365 de zile în spațiu și parcurgând în cariera sa un total de 240 milioane km în jurul Pământului. În ultimul său zbor, din 2011, a urcat la bordul Stației Spațiale Internaționale primul experiment românesc lansat de o navetă spațială. Discovery este naveta spațială care în 1990 lansa telescopul spațial Hubble.

 

Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia împreună cu Mihaela Ghiță