Am ales să vă vorbesc astăzi despre STILURILE DE ATAȘAMENT care din umbra minții ne influențează în mod categoric fiecare alegere de pe parcursul vieții. Acestea au la bază ”Teoria atașamentului” ce descrie nevoia omului de a forma și întreține legături emoționale puternice cu alții asemenea lui. Această teorie a fost formulată și consolidată de psihiatrul de copii britanic John Bowlby și de către psihologa canadiană Mary Ainsworth.
Cei doi au identificat cum la baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil. Interacţiunile timpurii dintre copil şi mama sunt internalizate şi encodate ca modele ce vor sta la baza interacțiunilor ulterioare cu adultului responsabil cu suportul și îngrijirea sa. Figura centrală de ataşament este iniţial mama, însă pe parcursul dezvoltării copilului sau ca adult, acesta regăsește ”această figură” în grupul de vârstă şi ulterior în ”partenerul romantic”.
John Bowlby și Mary Ainsworth, urmați de alți asemeni lor, au continuat cercetările în acest domeniu astfel încât, la acest moment, se poate identifica legătura dintre:
și
Vă prezint pe (foarte) scurt câteva repere despre stilurile de atașament pe care le puteți identifica la copiii sau adulții de lângă voi:
Acești copii, deveniți adulți se vor manifesta ca persoane autonome.Vor avea încredere în sine, un sentiment adecvat al valorii personale, toleranță la situații frustrante, capacitate de empatie și vor manifesta relații interpersonale sănătoase. Aceste persoane au o viață echilibrată și se raportează la relațiile cu părinții în mod realist și sunt capabile să trăiască echilibrat relațiile de prietenie și cuplu. Au capacitatea de a identifica nevoile emoționale ale copiilor lor si le satisfac in mod implicat, empatic.
Ca adult, copilul cu stil de atașament anxios, va dezvolta comportamente de nesiguranța. Acești adulți sunt autocritici și caută mereu aprobarea și reasigurarea din partea celorlalți, condiție de cele mai multe ori insuficientă pentru a înlătura îndoiala ce îi frământă. În relațiile interpersonale, posibilitatea unei respingeri îi neliniștește, îi activează emoțional și îi face neîncrezători. Sunt atașați și dependenți față de partenerul de cuplu, suspicioși și geloși, sentimentul de insecuritatea dezechilibrându-i și manifestă adesea în relații un nivel înalt de emotivitate și disperare.
Ca adult, amintirea stării de teamă din copilărie persistă, este inflexibil și evitant, refuzând de cele mai multe ori să se angajeze în situații emoționale în care ar putea fi rănit sau în care ar putea eșua. Aleg să se pună la adăpostul singurătății, ”înghețând nevoia sa emoțională” și considerând emoțiile, sentimentele, intimitatea și relațiile ca fiind fără valoare în viața lor. Aparent raționali, cerebrali și reci aceștia pot fi ușor identificați prin greutatea cu care își exprimă emoțiile și sentimentele și prin aplicarea frecventă a tacticii evitării. Conflictul interior dintre ”modul de a fi emotional” și ”modul impus de manifestare” îi obosesc având adesea momente de anxietate și depresie..
Ca adult, având la bază impredictibilitatea mediului de referință, va avea un comportament dezadaptat, posibil marcat de adicții. Asumarea rolului de partener sau părinte este grea și marcată frecvent de insucces.
…….
Oricare dintre voi vă puteți identifica cu copilul sau adultul descris mai sus. Simpla identificare nu rezolva însă problema. ”Eliberarea” Liberului Arbitru prin dezvoltarea unui atașament sigur poate fi realizată prin conștientizare și dorință de schimbare. Rescrierea dintr-o altă perspectivă (cea a adultului) a istoriei personale este un mod prin care se poate rezolva aceasta situație oferind un sens propriei povești de viață. Capacitatea de atașament a multora dintre noi a fost distrusă într-o relație de tip ”mama/părinte-copil” astfel că cel mai bun mod de a o reconstrui este tot o relație prin dezvoltarea unei legături emoțională, cu cineva care are un atașament sigur.
De asemenea, oricare dintre voi poate apela la un psihoterapeut ca la o persoana de atașament sigur, într-un proces de autocunoașterea și dezvoltarea personală, pentru ”recadrarea” experiențelor din copilărie și demolarea blocajelor mentale și comportamentale. Veți experimenta în această relație sigura și securizată, nevoia emoționala născută în copilărie și neîmplinită, furia și deznădejdea copilului interior, durerea și frica, revolta și ura și veți putea să vă reinventați în acel adultul dorit – liber în alegeri și sigur pe sine.
…
În loc de exercițiu vă propun cartea STILURI DE ATAȘAMENT – autori: Amir Levine şi Rachel S.F. Heller de la Editura ASCR. În carte sunt explicate pe larg conceptele parcurse în rândurile de mai sus, sunt prezentate studii de caz și teste pe care vă invit să vi le aplicați.
Succes!
Rubrică și text realizate de Roxana Alexandra POPA – Psiholog clinician & Psihoterapeut
Coordonator – Mihaela Ghiță