“Dezvoltare durabilă la Marea Neagră”
3 May 2019
Cafeneaua de știință – Cum se construiește performanța – partea a II a
6 May 2019

DOCUMENTAR: Maria Montessori, o viaţă pentru copii

Medicul și pedagogul Maria Montessori care a creat o metodă specială de educare a copiilor mici cunoscută sub numele de ”metoda Montessori”, s-a născut în orașul Chiaravalle din Italia, la 31 august 1870, potrivit http://ami-global.org/.

Familia Montessori s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la școala de stat. Și-a continuat educația între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci” dorind să devină inginer. După absolvire, părinții săi au încurajat-o să urmeze o carieră în învățământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să evolueze. Însă, Maria era hotărâtă să urmeze școala medicală și să devină doctor.

În 1890 Maria s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizica, matematica și științele naturale, iar după doi ani și-a primit diploma. A devenit apoi prima femeie care a studiat Facultatea de Medicină. A obținut numeroase burse și împreună cu banii câștigați din lecțiile particulare, și-a putut plăti cea mai mare parte a educației sale medicale. În timpul școlii s-a confruntat cu prejudecățile colegilor săi, realizând singură disecțiile, deoarece clasele mixte nu erau permise.

Maria Montessori a devenit la 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia.

A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma. Ca parte a muncii sale, Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a relatat faptul că aceștia adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori și-a dat seama că într-o astfel de cameră goală, nemobilată, copiii își doreau stimulare senzorială și activități pentru mâinile lor și că lipsa acestora contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii retardați.

În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat, în acest context, Congresului Național Medical din Torino, unde a susținut teoria controversată conform căreia lipsa unei pregătiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor. În acest sens, ea a prezentat anul următor, în cadrul Congresului Pedagogic Național, o viziune a progresului social și economic pornind de la măsurile educaționale. Această noțiune de reformă socială prin educație a fost o idee care s-a dezvoltat și maturizat pe tot parcursul vieții sale.

Implicarea lui Montessori în Liga Națională pentru Educația Copiilor Retardați a condus la numirea sa ca și co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, în fruntea unei noi instituții numită Școala pentru copii cu tulburări de comportament, care s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viața Mariei Montessori, marcând o schimbare în identitatea profesională de la medic la pedagog. Până atunci, ideile sale despre dezvoltarea copiilor erau doar teorii, dar această școală i-a permis să pună aceste idei în practică. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei școli, aducând muncii sale un plus de valoare științifică și analitică, învățând și observând copiii în timpul zilei și scriind informațiile noaptea.

Relația sa cu Giusseppe Montesano a evoluat. În 1898, Maria a născut un băiat, Mario.

În 1901, a părăsit Școala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educațională și antropologia. Între 1904-1908 a deținut funcția de lector al Școlii Pedagogice a Universității din Roma.

Maria Montessori a deschis la 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini” (Casa Copiilor), potrivit http://ami-global.org/, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Având șansa să lucreze cu copii normali, Maria a adus câteva materiale educaționale pe care le concepuse de-a lungul anilor. Astfel, a creat o legătură permanentă cu copiii și a devenit profund interesată de dezvoltarea lor. În urma unei cercetări atente și minuțioase, ea a realizat că micuții își construiesc propriile lor personalități pe măsură ce interacționează cu mediul înconjurător. A numit acest proces, mai târziu, auto-educație. Montessori a fost convinsă că educația începe la naștere și că primii ani din viața unui copil, sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult, dar sunt și cei mai importanți, atât fizic cât și mental, potrivit www.casamontessori.ro.

În toamna anului 1908, existau cinci Case ale copiilor, patru la Roma și una la Milano.

În 1909, dr. Montessori a ținut primul ei curs pe teme pedagogice, la care au participat atât studenți italieni, dar și din alte țări. Notițele din această perioadă au fost reunite într-o primă lucrare publicată în același an. A fost tradusă în SUA în 1912, sub titlul de ”Metoda Montessori”. La scurt timp a fost tradusă în peste 20 de limbi, devenind un punct de referință în domeniul pedagogic.

Munca Mariei Montessori a continuat și treptat a fost acceptată în multe țări europene și în alte părți ale lumii. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele și culturile din numeroase țări, ajungând să realizeze în cele din urmă că legile dezvoltării umanității sunt valabile oriunde.

În 1915, Montessori a fost primită cu mult entuziasm și în Statele Unite, unde au fost deschise apoi foarte multe școli bazate pe cursurile ținute de aceasta. Întoarsă în Europa, a continuat seria conferințelor în mai multe țări și și-a petrecut mult timp cu aprofundarea cercetărilor personale. S-a stabilit la Barcelona unde a înființat un seminar-laborator de pedagogie. Au venit mai târziu fiul său și soția sa însoțiți de cei patru copii. Renilde, cea mai tânără membră a familiei a fost până în 2000 secretar general și apoi președinte până în 2005 al Asociației Internaționale Montessori, organizație înființată de pedagogul italian în 1929 pentru a-i continua munca.

În 1933 toate școlile Montessori din Germania au fost închise. Au urmat cele din Italia. Izbucnirea Războiului civil din Spania a făcut ca membrii familiei Montessori să plece, în 1936, în Anglia. Au ajuns apoi în Olanda.

Maria Montessori și fiul său au plecat în India, în 1939, pentru a susține cursuri de formare în pedagogie. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind cetățeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu. S-au reîntors în Olanda în 1946.

În 1947, Maria Montessori a susținut la sediul UNESCO o alocuțiune pe tema ”Educație și Pace”, conform http://ami-global.org/. În 1949 a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. Pentru munca ei, dr. Maria Montessori a primit nenumărate distincții și onoruri.

Ultima sa apariție publică a avut loc la Londra, în 1951, când a participat la cel de-al IX-lea Congres Internațional Montessori.

Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, la 6 mai 1952.

După moartea ei, Mario, fiul ei, a urmat la conducerea Asociației Internaționale Montessori (AMI), organizație creată de Maria Montessori, cu sediul la Amsterdam.

În prezent, în întreaga lume, mii de grădinițe și școli funcționează după metoda Montessori, numărul lor crescând de la an la an. Și în România, au fost înființate o serie de grădinițe și școli unde se învață după principiile pedagogului italian Maria Montessori.

AGERPRES