Marius Turda: „Trecutul are tot timpul această putere de a te prinde din urmă. Și ne-a prins din urmă destul de dureros în ultimele șapte, opt luni”
29 Mai 2025, 16:15
Marius Turda, invitatul din această seară al emisiunii Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe este profesor de istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie şi membru al Societăţii Regale Britanice a Istoricilor, dar și laureat al celei de-a XIX a ediții a Galei Premiilor Observator cultural la categoria „Eseu/Publicistică” (https://www.
Eveniment și carte care au constituit un excelent pretext pentru discuția din această seară, la Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, la Radio România Cultural, de la ora 21.10 - în care istoricul Marius Turda demontează miturile identitare care continuă să modeleze percepțiile colective în România. Despre iluzia „românului perfect”, eșecurile educației civice și fascinația periculoasă pentru discursurile extremiste, originile, implicațiile și actualitatea ideilor eugenice. De la programele de sterilizare forțată până la editarea genetică modernă, Marius Turda oferă o analiză lucidă, dar alarmantă, a modului în care trecutul se reîntoarce cu forță în prezent, o discuție despre memorie, rupturi sociale și nevoia urgentă de maturizare civică.
Mitul „românului perfect” este, în opinia sa, o construcție periculoasă, care alimentează separatisme și resentimente adânci. Nu e vorba doar de divergențe ideologice, ci de separări adânc înrădăcinate pe criterii etnice: între români și romi, maghiari, evrei sau alte minorități.
„Această obsesie cu trăsăturile specifice românilor, cu ceea ce-i face pe unii mai români decât alții, cu această separație dintre ”noi” și ”ei” continuă, din păcate, să creeze mari rupturi în societatea românească.
Există o separație clară. Mulți români o fac între ei și romi, între ei și evrei, între ei și maghiari, între ei și așa mai departe. Ar fi fost bine într-un fel dacă erau doar separații bazate pe idei și pe ideologii, asta dovedește o anumită maturitate politică.
Din păcate, există multe forme de tribalism care continuă să alimenteze această idee că noi sau ei sunt diferiți de ceilalți. Și nu, nu este specifică României. O vedem în țările din regiune.
O vedem și în continentul american. O vedem din nou cu o anumită furie acum, mai mult decât, să spunem, cum era acum 20 de ani sau 30 de ani. Această reîntoarcere la un sentiment de asediu, la un sentiment de ultimă luptă pe care trebuie să o purtăm. Apărăm Europa în fața păgânilor. Apărăm civilizația împotriva cosmopolității. Apărăm națiunea față de dușmanii din interior și exterior.
Trăim într-o retorică violentă, într-o retorică a luptei continue, care dovedește clar că aceste lucruri nu sunt numai de dată recentă. Continuă să ne preocupe foarte intens și continuă să ne plaseze, într-un fel, într-o discuție globală. Și nu este vorba doar de România. România are lucrurile ei specifice într-un fel, dar nu este un fenomen specific doar României.”
Marius Turda descrie România contemporană ca pe un spațiu în care coexistă „sisteme de timp” diferite. Această suprapunere bizară explică, spune el, de ce idei retrograde pot prinde rădăcini chiar și în rândul unor oameni educați și conectați.
„Multe comunități din România trăiesc într-un sistem al timpului fragmentat. Mulți gândesc în secolul XIX, se comportă ca și cum ar fi în anii ‘30 și, bineînțeles, folosesc tehnologia secolului XXI. Asta este una dintre părțile interesante ale acestei modalități fragmentate sau care este neînchegată perfect sau bine, care caracterizează România.
Și de aceea ai aceste idiosincrazii, pentru că te poți plimba prin statele din România și ai absolut senzația că te-ai întors în timp. (...) În același timp, bineînțeles, îi vezi absolut conectați la forme de socializare care sunt curente oricărei societăți supradezvoltate sau postmoderne. Asta face și cazul României destul de spectacular, pentru că ai aceste modalități alternative. Pe de altă parte, face și dificil pentru cei care nu sunt familiarizați cu cazul românesc să îl înțeleagă bine. Și de aceea ai tot felul de comentarii și analize făcute despre România care sunt complet pe din afară, care nu au înțeles de fapt care este treaba acolo, pentru că nu au înțeles tradițiile lungi, istorice ale unor idei, care în România au continuat mereu să fie resemantizate, să se întoarcă cu furie, să rămână prezente. Și noi nu trăim într-un timp liniar. Este o chestie progresistă, de la mai bine la foarte bine, de la incult la citit.”
Dar, spune Marius Turda, „pot să fiu foarte citit și foarte umblat prin lume și să votez cu cele mai radicale idei rasiste sau naționaliste. Nu există o incompatibilitate între cât de avansat ești din punct de vedere economic și social și cât de retrograd poți să fii sau, într-un fel, nedeschis unui dialog. (...) Dar asta dovedește acele repetate eșecuri ale societății civile și sistemului educațional din România de după anii 90. Și acum s-a văzut clar.”
Marius Turda trage și un semnal de alarmă:
„Avem 35 de ani de un eșec în care s-au format două generații de oameni care au votat”, fără să înțeleagă adevărata gravitate a ideilor legionare, a rasismului sau a Holocaustului. Deși unele reacții civice au existat, răul s-a infiltrat adânc, devenind parte a unui „nou tip de coeziune socială, toxică și nocivă”.
Deși România nu este un caz unic, istoricul avertizează că fenomenul nu poate fi explicat doar prin prisma factorilor economici. Aici intervine educația, sau mai bine zis, lipsa ei, în formarea spiritului critic și democratic.
Cea mai recentă carte a sa, În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, apărut la Editura Polirom, analizează în profunzime ideile rasiste și eugenice din România, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în secolul XX, oferind o cheie de înțelegere a răului politic asociat atât fascismului interbelic, cât și totalitarismului comunist și ne provoacă să privim fără ocolișuri către trecutul nostru. De la medicii români care au susținut sterilizarea forțată, până la curajoșii care au denunțat astfel de practici, Marius Turda pune în discuție nu doar faptele, ci și modul în care alegem – sau evităm – să le înțelegem astăzi.
„Contextul nu îi poate scuza și de aceea în carte am dat multe exemple de antirasiști sau de oameni care s-au împotrivit acestor idei. Că asta aud foarte des: atunci toată lumea era rasistă, toată lumea era eugenistă, toată lumea era antisemită. Nu este adevărat! În primul rând că puteai să fii eugenist și să nu fii rasist, și au fost foarte mulți români, medici, și de stânga, și mai democrați, și evrei, și neevrei, care au fost eugeniști și care au fost împotriva rasismului, care știau bineînțeles că rasismul este o problemă teribilă și încercau să găsească o formă mai umană a eugenismului.”
Marius Turda spune că eugenia nu a fost o ideologie exclusiv rasistă. Au existat și forme de eugenie „socialistă” sau „nerasistă”, la fel de periculoase. Eugen Relghis, un anarhist de stânga, susținea sterilizarea celor considerați „inutili” pentru societate.
„Dacă ești sărac de multe generații, te transformi nu doar intelectual, adică mental, dar și antropologic. Pur și simplu este o involuție. Te întorci la forme primare de umanitate. Și acest lucru era scris de cineva care se gândea că într-o societate ideală, perfectă, acești oameni bolnavi, acești oameni care nu pot să ajute societății, care nu contribuie în niciun fel, trebuie eliminați.”
În mod tulburător, aceste idei nu au pierit odată cu regimurile totalitare.
Conceptul de eugenie – adesea asociat cu ororile regimului nazist – a avut și are forme mai subtile, dar nu mai puțin periculoase, avertizează Marius Turda. Începând din anii 1880, eugenia s-a extins dinspre medicina preventivă către o ideologie socială și politică, în care elitele căutau să modeleze societatea pe criterii de „calitate biologică”. Ideile despre fertilitate diferențială, susținute de elitele vremii, au condus la politici active de control al nașterilor în funcție de statutul social sau presupuse trăsături „nedorite”.
Marius Turda subliniază diferența dintre eugenia voluntară – decizii medicale personale bazate pe consiliere genetică – și eugenia impusă de stat. Cea din urmă a dus la tragedii tăcute: femei de culoare în SUA, femei rome în Cehoslovacia sau femei cu dizabilități în Scandinavia au fost sterilizate fără consimțământ.
În România interbelică, aceste idei au fost adoptate oficial. Statul avea grijă nu doar de bunăstarea economică, ci și de ceea ce considera „calitatea biologică” a poporului român. Carol al II-lea, spune Turda, este „primul și ultimul rege biopolitic” al României. Sub domnia lui au fost promovate forme de educație eugenică în mediul rural prin filme și școli țărănești. Această eugenie „popularizată” a pregătit terenul pentru discriminare sistematică. „Mergeau, puneau un ecran mare în centrul satului și seara sau duminica, după biserică, venea lumea și vedea filme educaționale despre probleme cu dizabilități și probleme ereditare.”
Întreaga discuție - la Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, de la 21.10, realizatoare Corina Negrea
