„Dintr-o încăpere putem să înțelegem o societate întreagă” - Zuh Deodáth, muzeograf în cadrul Oradea Heritage

Casa Darvas-La Roche din Oradea nu este doar una dintre cele mai spectaculoase clădiri Art Nouveau din România, ci și un spațiu încărcat de memorie personală, istorie traumatică și reinventare culturală. Despre acest loc aparte au vorbit cu Daria Ghiu, într-un dialog desfășurat chiar în interiorul clădirii, Judit Simon – critic de teatru și fostă proprietară a casei – și Zuh Deodáth, istoric de artă și muzeograf în cadrul Oradea Heritage. Discuția urmărește traseul unei clădiri construite între 1909 și 1912, trecând prin Holocaust, naționalizare și degradare ideologică, până la renașterea ei ca spațiu muzeal și cultural deschis orașului.

Judit Simon: „Dacă povestesc eu despre casa asta, îmi place să spun că această casă a avut trei povești de dragoste extraordinare, pentru că asta e partea frumoasă, partea mai puțin frumoasă este istoria.”

Casa intră în familia ei înainte de război, printr-o serie de întâmplări care amestecă destinul personal cu marile rupturi istorice. Holocaustul marchează brutal viața locului iar perioada comunistă aduce naționalizarea și supraaglomerarea forțată a spațiului.

„Când rămâneai în casă erai în mare noroc. Bineînțeles, într-o cameră părinții mei și într-o cameră unchiul meu, iar în celelalte camere s-au mutat familii aduse din sate, făcuți muncitori, familii cu 2-3 copii mutați într-o singură cameră. N-a fost o bucurie nici pentru ei, nici pentru noi, bineînțeles.”

După anii ’70, Casa Darvas este parțial ocupată de Clubul FC Bihor, moment pe care Judit Simon îl descrie ca fiind devastator pentru integritatea arhitecturală a clădirii. Mai mult, casa ajunge să fie percepută drept un pericol ideologic.

„Niște vecini s-au adresat primăriei și partidului că această casă ar trebui ori reconstruită, ori dărâmată cu totul, pentru că pare prea burgheză.”

Salvarea documentară a clădirii se datorează, subliniază Judit Simon, unei intervenții individuale decisive, doamna Rodica Hârcă, care a înțeles importanța păstrării arhivelor într-o societate care le neglija sau le distrugea.

Pentru Zuh Deodáth, unicitatea casei nu ține doar de arhitectură, ci de modul în care a fost concepută ca un ansamblu coerent, în care arhitectura, decorul și funcționalitatea formează un întreg.

„Este un obiect de artă totală care trebuie păstrat ca atare și reconstituit ca atare, este unică în România și în regiune.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.