Ilustrată din Amsterdam - Amsterdam 750: Rembrandt din nou acasă

Aceeași întrebare am auzit-o repetată la nesfârșit acum doi ani, dar și săptămâna trecută: „Cum a început dragostea pentru Rembrandt?” Și am auzit același răspuns, reluat la nesfârșit:

„Când părinții mei m-au întrebat, unde ți-ar plăcea să mergi în prima ta excursie în Europa? Și am spus, Amsterdam. De ce, m-au întrebat. Iar eu am spus: pentru că acolo a locuit Rembrandt.”

Este o mică parte din povestea unui mare colecționar de artă, care, la șase ani, a avut prima întâlnire cu un tablou semnat de Rembrandt, în Muzeul Metropolitan din New York. Astăzi, Thomas Kaplan – pentru că despre el este vorba – și soția sa, Daphne, dețin o colecție impresionantă de maeștri olandezi, o adevărată „bancă de artă” la care muzeele din întreaga lume apelează frecvent.

În doar 20 de ani, Kaplan a adunat 250 de picturi și desene semnate de pictori renumiți ai secolului al XVII-lea, precum Pieter Codde, Frans Mieris, Caspar Netscher, Gerrit Dou sau Jan Steen. Iar Rembrandt domină această colecție: este cea mai mare colecție privată de lucrări ale marelui maestru. De altfel, colecția poartă numele orașului în care s-a născut Rembrandt – The Leiden Collection.

Până pe 24 august, 75 de picturi din această colecție - inclusiv 18 lucrări semnate de Rembrandt - pot fi admirate la H’ Art Museum în Amsterdam, într-o expoziție care marchează cei 750 de ani ai orașului. Desigur, un gest de generozitate din partea colecționarilor, dar și un privilegiu, după cum a mărturisit Kaplan. Nu știu ce i-a atras mai mult pe jurnaliști: expoziția în sine sau faptul că ghid ne-a fost chiar Kaplan. Apoi mă întreb: este o expoziție care aniversează orașul sau colecția în sine?

Despre Thomas Kaplan și colecția lui am mai povestit și acum doi ani, așa că de această dată mă voi concentra asupra expoziției – care, cu siguranță, merită vizitată. Fie și numai pentru că nu se întâmplă prea des să vedem, într-un singur loc, atât de multe lucrări semnate de Rembrandt. Prin selecția de pânze, curatorii au încercat să spună o parte din povestea Amsterdamului secolului al XVII-lea. Granițele nu sunt fix, însă, și descoperim repede și alte orașe, centre importante ale artei din acea perioadă: Haarlem, Utrecht, Delft, Dordrecht, Haga. Temele alese vor să scoată în evidență viața de zi cu zi, dar și cetățenii acestor orașe – fie că vorbim despre nume cunoscute, fie despre personaje anonime, cum este, de exemplu, „Femeia cu bonetă albă”, primul tablou semnat de Rembrandt achiziționat de Kaplan.

„Ea a fost prima, si pe prima nu o uiți niciodată”, a spus Kaplan.

“Femeie cu bonetă albă”, Rembrandt van Rijn, 1640, foto: The Leiden Collection

Pictura este inclusă în prima temă a expoziției, dedicată personajelor expresive din universul lui Rembrandt. Urmează o secțiune cu portrete ale elitelor orașului, personaje cu nume poate mai puțin cunoscute publicului internațional, dar importante pentru istoria Amsterdamului.

Mi-a atras atenția un autoportret din 1629 al lui Jan Lievens, prietenul lui Rembrandt, alături de care și-a început cariera în Leiden. Autoportretul confirmă, într-un fel, ceea ce scria despre Lievens, cu un an înainte, în jurnalul său, Constantijn Huygens, secretarul prințului de Oranje: „Lievens face minuni când pictează fața umană.”

“Autoportret”, Jan Lievens, 1629, foto: The Leiden Collection

Autoportretul este expus în secțiunea „Picturing the Artist”, alături de alte autoportrete semnate de elevi ai lui Rembrandt, precum Gerrit Dou, Govert Flinck și Ferdinand Bol.

Spuneam mai sus că în această expoziție granițele Amsterdamului sunt depășite, iar un exemplu elocvent este secțiunea „Fashioning Identities”, care explorează modelarea identităților în societatea olandeză în general. Cu Frans Hals suntem în Haarlem, cu Gerard ter Borch în Deventer, cu Gerrit Dou și Frans van Mieris în Leiden, apoi în Haga cu Caspar Netscher.

Expoziția se încheie cu singura pânză semnată de Johannes Vermeer din colecția lui Kaplan: „Fată așezată la virginal”. Fără îndoială ca este o lucrare excepțională, pe care mulți se vor bucura să o revadă atât de curând în Amsterdam, dar mi-e teamă că nu are nicio legătură cu istoria orașului. Numele lui Vermeer se regăsește, însă, în titlul expoziției: „De la Rembrandt la Vermeer”.

Dacă cele două curatoare – Birgit Boelens de la H’ArtMuseum şi Elizabeth Nogrady de la The Leiden Collection - și-au atins obiectivul legat de istoria orașului, îi las pe vizitatori să decidă. Personal, m-am bucurat să descopăr câteva lucrări absolut deosebite și să revăd un Rembrandt de care m-am îndrăgostit acum doi ani.

„Bustul uni bătrân cu barba”, Rembrandt van Rijn, 1633, The Leiden Collection, foto: Claudia Marcu

Este vorba despre „Bustul unui bătrân cu barbă”, pictat pe hârtie montată pe lemn. Tabloul nu e mai mare decât o palmă și este expus într-o casetă specială, care are în spate o poveste interesantă, pe care am aflat-o chiar de la Thomas Kaplan. Pictura a aparținut unui alt colecționar american, Andrew Mellon, fondatorul The National Gallery of Art. Acesta și-a donat întreaga colecție, cu o singură excepție: acest Rembrandt, de care nu a vrut să se despartă niciodată. Kaplan mi-a spus că Mellon i-a făcut această cutie specială, astfel încât tabloul să-l poată însoți în toate călătoriile. Era icoana lui.

„Este o pictură pe care mi-am dorit-o foarte mult”, mi-a mărturisit Thomas Kaplan, „ și, până la urmă, am reușit să-l conving pe deținător să o vândă. Mi-a luat mulți ani, dar am reușit. E în aceeași casetă, doar că acum nu mai călătorește cu mine. De altfel, întreaga colecție nu locuiește cu noi.”

Autor: Claudia Marcu