Ilustrata din Amsterdam - Intoarcerea la desen

Pe una dintre străzile cochete din Deventer, un oraș olandez înfrățit cu Sibiu, am găsit-o pe Teodora Ionescu la lucru. Tocmai încheiase un atelier despre desen, la care participaseră mai mulți artiști consacrați din oraș. Despre Teodora Ionescu am mai povestit și cu altă ocazie în spațiul Ilustratei. Revin însă la ea pentru că desenul este cel care a dus creațiile Teodorei dincolo de granițele orașului care a adoptat-o. Ce este desenul și de ce este atât de important?

Ești în orașul Deventer, dar nu suntem la mine în atelier. Suntem într-un magazin din centrul orașului, care a devenit pentru jumătate de an spațiul pentru artiști, care stau aici o perioadă de la o săptămână, trei săptămâni. Și ai voie să creezi în spațiul ăsta, să-l transformi cum vrei tu.

Astăzi am vorbit cu colegii și le-am spus că o să vii. Și întrebarea era de ce este pentru voi ca artiști desenul și am câteva cuvinte scrise de el. Pentru mine desenul este unde începe o linie și unde se termină mișcarea. Unul dintre artiști a spus că desenul este necesitatea, nevoia de a zgâria, a scrijeli, de a lăsa urme. Am fost de acord toți că da, desenul este baza și punct.

Exact desenul, cred eu, desenul este cel care te-a scos din bula orașului Deventer. De foarte mulți ani ai expoziții, ești prezentă continu în viața artistică a acestui oraș, dar nu și în afara lui. Desenul te-a dus la Haga.

Acum un an am început un master de cercetare pe desen unde am întâlnit foarte mulți artiști preocupați doar de desen. De fapt, masterul se numește Drawing Invention Academy, iar fondatorul Arno Kramer este și fondatorul Centrului de Desen de la Diepenheim din Olanda. Arno lupta pentru ca desenul să fie văzut ca artă de sine stătătoare. Toți artiștii care au participat la acest master in perioada 2020-2025 sunt în expoziția din Haga.

Teodora Ionescu în expozitia Drawing Inventions în Quartair, Haga. © Drawing Inventions Academy

Spuneai că este vorba de o luptă pentru a readuce desenul în prim plan. De ce este nevoie de această luptă sau de ce a fost nevoie de această luptă în Țările de Jos?

În Olanda s-a mers foarte mult pe experiment, pe artă conceptuală. În ultimii ani e o reîntoarcere prin desen la ceea ce înseamnă figurativ, dincolo de abstract. Chiar e îmbrățișată partea figurativă, nu mai e văzută doar ca ceva, un manierism sau un meșteșug. De la începutul istoriei artei cred că toți artiștii au desenat. Poate nu au dat aceeași importanță desenului și a fost doar un studiu, doar o formă de a-și pune gândurile pe hârtie, că până la urmă asta e un desen, e prima traducere a gândului pe o hârtie. Deci mișcarea asta, care are loc în Olanda acum mie mi-a adus ceva mai mult, am crescut un pic mai mult prin ea.

În toți acești ani desenul a rămas cu tine?

Desenul a rămas cu mine. Am făcut și instalații 3D, dar pentru mine, de fapt, instalațiile respective au fost tot desen în spațiu. Eu cred că noi, oamenii, suntem un instrument și lăsăm în urma noastră un fel de desen prin mișcarea pe care o facem. Desenul nu este doar o linie, ci este, cum spunea Paul Klee, o invitație a unui punct la plimbare transformat într-o linie. Eu văd liniile astea mișcătoare, văd gestul. Și desenul este și sunet pentru mine

Sunet? Cum este desenul sunet?

E sunetul creat de mișcare pe hârtie. În momentul în care desenezi, tu, ca artist, auzi sunetul respectiv pe hârtie, dar publicul primește un produs final și nu vede nici mișcarea, nu aude nici sunetul. De aceea, prin noile mele lucrări, desene performance, încerc să arăt publicului și partea pe care noi, ca artiști, o simțim atunci. Da, și poate nu o facem conștient, poate nu îi dăm foarte multă atenție, că e un sunet de fond, dar dacă te concentrezi un pic pe sunet, la un moment dat uiți de compoziție și chiar poți să compui o melodie, cumva! O melodie a desenului!

Notă:

© Sparfis Media

Teodora Ionescu a studiat teatrul și arta în România. De 15 ani artista de origine romana trăiește si creează in Deventer, Olanda. Este implicată în proiecte de teatru, instalații video și de artă, la intersecția teatrului și artelor vizuale, de la clasic la tradițional, de la modern la experimental. Lucrează cu cărbune, hârtie, lumină, sunet, video și multă mișcare fizică.

Autor: Claudia Marcu