Ultima (deocamdată) întâlnire cu Aurel Cărășel
28 March 2019
SAVANTGARDE #60
29 March 2019

Știință și etnicitate II. Biopolitica și eugenismul în România, 1920 – 1944

Astăzi la ora 14.00, la Muzeul Mina Minovici din București, are loc vernisajul expoziției Știință și etnicitate II. Biopolitica și eugenismul în România, 1920 – 1944

Curator, Prof. Univ. Dr. Marius Turda, Oxford Brookes University (UK) în colaborare cu Lector Univ. Dr. Răzvan Pârâianu, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș (Romania).

Expoziția reprezintă colaborarea dintre următoarele instituții: Centre for Medical Humanities – Centrul pentru Studii Umaniste Medicale, Oxford Brookes University, Muzeul Municipiului București, Embassy of Israel in Romania

Dr. Marius Turda, profesor de istoria biomedicinei, Directorul Centrului pentru Stiinte Medical și Umaniste, Facultatea de Umanioare și Știinte Sociale a Universitații Oxford Brookes din Marea Britanie a fost invitatul emisiunii Știința în cuvinte potrivite, în direct prin telefon.


Această expoziție documentează complexul program biopolitic și eugenic gândit pentru a crea o nouă familie și o nouă națiune română printr-un management științific atât la nivel individual, cât și colectiv., se arată în prezentarea expoziției. 

În România, între anii 1920 și 1944, biopolitica și eugenismul au fost sprijinite oficial, așa cum s-a întâmplat de altfel în întreaga Europă și în Statele Unite. De la bun început, programul eugenic ce urmărea crearea unei populații românești sănătoase a fost plasat în cadrul mai larg al unui proiect biopolitics de instituire a unui protecționism național și de construcție a națiunii. Expoziția descrie acest proiect biopolitic.

Așa   cum   această   expoziție   o   dovedește,   sprijinul   pentru   biopolitică   și   eugenism   acordat   de   elitele   românești  nu  a  fost  doar  un  simptom  al  rasismului  și  antisemitismului   lor   (deși   unii   autori   au   fost   notorii   pentru rasismul și antisemitismul lor), ci era în principal expresia  dorinței  lor  de  a  proteja  corpul  național  prin  controlul  funcțiilor  sale  biologice  și  sociale.  Ideea  unei  Românii  etnic  omogene  a  fost,  desigur,  exprimată  încă  de  la  începutul  secolului  douăzeci,  dar  ea  a  devenit  o  normă politică abia în timpul regimului lui Ion Antonescu, dând  consistență  argumentelor  ideologice  care  au  stat  la  baza  exterminării  evreilor  și  a  romilor  în  perioada  1941-1942.   Atunci,   în   centrul   atenției   nu   mai   erau   îmbunătățirea și protejarea eugenică a familiei române, ci  însăși  supraviețuirea  și  viitorul  națiunii.  Menținerea  potențialului   rasial   al   națiunii   devenise   un   obiectiv   de  primă  importanță,  și  oricine  punea  în  pericol  acest  potențial  era  stigmatizat  ca  inamic  al  statului.

Această  formă  radicală  de  etnicitate  a  fost  promovată  odată  cu  intensa politizare și totala subordonare a instituțiilor de cercetare științifică față de guvernul României. Folosind  materiale  puțin  cunoscute  marelui  public,  această   expoziție   ilustrează   măsura   în   care   agenda   națională  a  redefinit  proiectele  științifice  în  România.  Popularitatea  biopoliticii  și  eugenismului  în  perioada  interbelică  și  a  celui  de  al  Doilea  Război  Mondial  nu  poate  fi  contestată,  dar  efectele  acesteia  rămân  a  fi  cercetate  de  aici  înainte.  În  ultimă  instanță,  această  expoziție încurajează atât publicul larg, cât și specialiștii să  reflecteze  critic  asupra  acestor  idei  fără  a  ezita  însă  să   recunoască   rolul   central   ocupat   de   biopolitică   și   eugenism în istoria României în perioada 1920-1944.


Restul fotografiilor   – Credit imagini – Arhiva personală Prof. Marius Turda