Din capul locului, expoziția ”4 Subiectiv” (Gabriela Aniței, Dalia Bialcovski, Mirela Constantin, Ion Vișan) deschisă recent la Metropolis Art Center m-a trimis prin propunerile vizuale ale creatorilor, la câteva chei de descifrare și înțelegere a expoziției. Unele concepte care dezvăluie natura acestei manifestări țin de tradiție, altele de modernitate, după cum se va vedea. În primul rând, avem sub ochii noștri o expoziție de grafică de șevalet, în care predomină desenul, ca formă principală de expresie, urmat de acuarelă și de tehnici mixte. Desenul în creion și tuș, și apoi, tehnicile asociate lui, în sensul tehnicilor care gravitează având desenul ca sâmbure esențial de creștere a expoziției - ne îndreaptă atenția tot atât de bine, către arta Renașterii, cât și asupra începuturilor vieții de școlar.

În mod categoric, toate lucrările aflate în expoziție pot fi legate, mai mult sau mai puțin, de ideea de peisaj. Fie că avem în atenție, un peisaj rural ori montan (Mirela Constantin este din cei patru, artista care reprezintă cel mai bine acest gen), fie că avem fragmente de sculptură (atașată arhitecturii citadine de patrimoniu –Gabriela Aniței) ori fațade cu frontoane cu jocuri de curbe (Ion Vișan) sau copaci (Dalia Bialcovski) ideea de peisaj persistă în vizualul nostru.

Privind un peisaj, un artist adevărat se va feri să-l preia întocmai. Va încerca să-i capteze spiritul. Cei patru creatori au reușit să surprindă în lucrările lor, spiritul locurilor. Cum altfel, decât cu imaginația ”ce umblă slobodă și nu dă pace artistului” (Vasile Grigore).

La acest peisaj generic, fiecare dintre cei patru artiști se referă desigur, altfel; de la distanță sau de foarte de aproape, în funcție de decupajul pe care și-l doresc și de mesajul vrut a fi transmis privitorului.

Despre proporțiile, ritmurile și raporturile create (acestea din urmă, aici în expoziție în special valorice) putem vorbi într-o cheie constantă, care nu ține în mod exclusiv de tradiție (deși în tradiție găsim valori imuabile, testate și afirmate și reconfirmate).

Și despre detaliu vorbim tot în spiritul tradiției care iată se perpetuează, dar nu în copierea detaliului, cât mai degrabă în interpretarea acestuia. Căci compoziția își are rostul și legile ei, iar abordarea detaliului trebuie să răspundă viziunii artistice. Apoi, starea de plăcere în fața motivului este una reală, și artistul cu sinceritate se dedă bucuriei lucrului. Dar acumulările, învățămintele de-alungul vremii stau de gardă și nu lasă artistul să se manifeste într-o derută incontrolabilă. Plăcerea din plein-air este nu de puține ori dublată de luciditatea impusă de lucrul în atelier.

În ceea ce privește fragmentul (legat, dar și „dezlegat” de detaliu) -căci și pe acesta ne putem focaliza în cronica noastră, motivați fiind de viziunile plasticienilor- cu el pătrundem lin, în modernitate. Fragmentul nu este însă forțat să trăiască în combinații surpinzătoare ori constrângătoare.

În ceea ce privește parcimonia materialelor și tehnicilor utilizate, pe aceasta ar trebui să o înțelegem ca fiind un demers conștient, o reținere impusă cu gândul potențării expresivității. Bogata expresivitate la care ajung cei patru creatori este cea care ne dovedește că artistul desăvârșește lucrarea de artă bazându-se, nu atât pe instrumente, cât pe valori de tipul: imaginației, emoției, după cum știm, inefabile. La vizualul ”palpabil” al artei se ajunge așadar, prin spirit.

Deși mult mai puțin vizibil, căci cei patru artiști nu sunt deloc zgomotoși în lucrările lor –remarcăm constanța afirmării unei lupte care are în centrul ei, păstrarea pădurii (prin portretele de copaci) și respectarea monumentelor arhitecturale.

”4 Subiectiv” ne invită discret la un dialog cu valorile perene ale lumii și ale artei, ne provoacă să intrăm într-un univers în care avem marea șansă de a ne regăsi, ochi în ochi cu fiecare dintre cei patru creatori.

Roxana Păsculescu