After Life- disperarea anvelopată în umor negru, într-o serie perfect calibrată- de Michaela Platon

Sincer nu aş putea să spun că Ricky Gervais este printre preferaţii mei, uneori chiar nu mi-au plăcut rolurile pe care le-a făcut, aşa că After Life- serialul scris, regizat şi produs de el în care deţine rolul principal - m-a luat pe nepregătite!

L-am văzut pe nerăsuflate, impresionată de simplitatea aparentă a
scenariului care developează o dramă personală – dispariţia soției - şi felul
în care soţul, Tony, procesează această pierdere. Şi este atâta emoţie
veridică, atâta omenesc şi durere în această poveste – încât nu ai cum să nu
rezonezi. Permeabilă şi subtilă, istoria de viaţă ce se petrece într-o urbe
engleză de provincie aduce în prim plan
personaje excelent conturate, pitoreşti sau ridicole, sărite din normă sau
aparent normale - totul împachetat în umor negru şi un comic de situaţie ce
impulsionează scenariul. Iar despre acesta pot spune că e remarcabil în felul în care reuşeşte cu stil, ingenios
şi fin să radiografieze personajele şi să le pună în acţiune, să le upgradeze
şi să construiască structuri narative fine, lucide şi pătrunzătoare.

Scenariul este o incursiune într-o poveste comună - prezentată ca
o vivisecţie pe suflet- în care personajul principal îşi dezvăluie treptat
anatomia durerii şi ne implică pe multiple paliere – totul dezvoltându-se
într-o aparentă rutină – cu un tipar în care pe parcurs sunt incluse
evenimente, oameni, situaţii, trăiri- ce vin să îl completeze, aducând o
problematică majoră ce se insinuează cu fineţe şi ne atinge inimile şi mintea,
provocându-ne.

După succesul primei serii lansate anul trecut de Netflix, acum
câteva zile a apărut şi seria a doua- şi trebuie să recunosc faptul că nu s-a
diluat şi nici nu a devenit redundantă - ci a continuat să fie fresh, incitantă,
amuzantă chiar, în ciuda dramelor personale cu care se confruntă toate
personajele.

Şi se discută deja intens despre After
Life, dacă seria 1 e mai bună decât seria 2, dacă Ricky Gervais e mai acid în
prima serie şi mai potolit în a doua... e bine că se discută...e fără îndoială
un serial care (ca şi Seinfeld sau The Kominsky Method) pune probleme pe care
le întâlneşti în viaţa de zi cu zi (te regăseşti în unele angoase, te
identifici cu unele personaje sau ai şi tu reacţii identice la unele
manifestări ale unor grobieni).

„Viaţa poate fi înţeleasă numai privind
înapoi, dar trebuie trăită privind înainte” sunt vorbele lui Søren Kierkegaard preluate foarte bine regizoral şi scenaristic de Gervais.
Împotmolirea în trecut, în acel moment
în care îţi pierzi jumătatea şi disecarea la nesfârşit a stărilor aferente
- poate duce la modificarea viziunii asupra sinelui în raport cu ceialţi, dar
poate şi întemniţa subiectul într-o buclă din care se iese foarte greu, de
foarte multe ori „prizonierii” pierzându-şi interesul pentru viaţă.

After Life este atât
de dens în sensuri şi idei, încât am putea
vorbi la nesfârşit, dar vreau să pomenesc despre ceea ce de obicei se
uită sau se minimalizează, dar e de o importanţă majoră în construcţia unui
serial de succes: muzica. De fundal, de final, de punctuație cinematografică (inserţiile sonore presărate câteva secunde
în anumite momente).

În dramedia asta în serial care i-a făcut
pe unii să plângă şi pe alţii să râdă, jocul actorilor care orbitează în jurul
jurnalistului văduv este unul spectaculos, iar momentele muzicale completează
şi crează stările şi accentuează personajele. La sfârşitul fiecărui episod de 25 de minunte se aud piese ca Satellite of
Love a lui Lou Reed, Rocket Man-Elton John, Lady Marmelade, sau You’ve got a
friend, şi lista poate continua cu exemple care se potrivesc perfect cu fiecare
concluzie de final: Yazoo, Coldplay, Cat Stevens, Carpenters, Luther Vandross,
Nick Cave, James Brown, Mott The Hoople, Daughter, Al Green, Otis Redding,
Sigur Rós.

Vă recomand aşadar acest serial cu un
format prietenos care o să vă provoace şi o să vă scoată din rutină şi pe care
sper să îl savuraţi aşa cum am făcut-o şi eu!

Găsiţi toate
melodiile aici https://open.spotify.com/playlist/44dODinhBz574Q4uL3Z1j0

Iar unul dintre
motivele pentru care am ales să mă uit într-o singură noapte la cele două serii
- este Brandy, un ciobănesc german care are un rol major în economia serialului.
Enjoy!