Allied- povestea unei iubiri condamnate de război

Sincer, de o vreme am tendința să fiu ceva mai puțin permeabilă la  extravaganţe cinematografice, şi mai dornică să apreciez un film clasic, de “origine controlată”, capabil să furnizeze o stare, o emoţie, un gând. Iar Aliatul lui Zemeckis - pe care îl puteți acum vedea/revedea la Cimamax - a găsit de la prima vizionare un teren fertil şi a cules roadele aşteptărilor mele. Şi uimitor nu e până la urmă  scenariul – care porneşte de la o poveste reală, investit fiind astfel încă de la început cu o veridicitate care miscă, dar dă şi acurateţe - ci apariţia eclatantă a lui Brad Pitt, cu şarmul şi frumuseţea lui fără vârstă, care îl fac – după părerea mea - cel mai charismatic şi mai perfect exemplar masculin al cinematografiei actuale. Este fără cusur în toate cele, şi nu avem nici o scăpare sub asaltul farmecului lui particular, aproape de nedefinit, dublat de o măiestrie ce îi dă lejeritatea de a se poziţiona confortabil în orice rol. Aşa că după partitura de acum doi ani din By The Sea, filmul regizat de Angelina Jolie, care pare să fi fost o curtoazie dedicată (înca -pe atunci) soţiei, mai degrabă decât o alegere personală, Max Vatan- un gen de James Bond în vreme de război- ne apare cu atât mai spectaculos- cu cat e şi uman ( cu tot cu iubirea interzisă pentru care luptă, cu tot cu lacrimi pe obraz si ploaie în păr, de-a valma cu vulnerabilităţi şi duritate extremă!) şi mai “accesibil”. Nici măcar Marion Cotillard, care este definiţia însăşi a expansivităţii şi volubilităţii franceze, nu reuşeşte să îi umbrească haloul lui Brad, cu toate că între ei este o chimie palpabilă aproape, care a dat apă la moara multora să vadă o poveste ce ar fi trecut dincolo de scenariu. Dar mai presus de speculaţiile presei de scandal, nouă ne rămane filmul acesta frumos, cu doi actori înzestraţi, care ne dăruiesc două personaje capabile să impresioneze şi să rămână memorabile.

Accesând locuri deja vizitate de sufletul nostru iubitor de cinefili, cu citate vizuale explicite din clasicele Casablanca sau The English Pacient, Aliatul spune o poveste dramatică a unei iubiri condamnate de război. Şi o spune într-o stilistică pe care am mai frecventat-o în atmosfera şi fluenţa filmelor lui Zemeckis, un maestru al finalurilor imprevizibil–previzibile, cu sugestiile la vedere şi suspansul implicit.

“Aliat” în demersul lui cinematografic îi este Steven Knight, cel “vinovat” de scenariile unor filme si seriale uimitoare precum: Locke (cu un Tom Hardy de excepţie), Easter Promises sau minunatul Peacky Blinders (o serie de neratat!!) în care este scenarist, regizor, actor şi producator! Acum vă explicaţi probabil cum de ne prinde povestea aceasta de dragoste-spionaj-război, care, chiar dacă pare că a fost spusă pe alocuri, ne cucereşte prin stilul lui Zemeckis, prin felul în care ne ia de mână şi ne arată lumea asta prin ochiul aparatului de filmat. Iar vraja este acolo, deplină, cu povestea conţinând-o, cu atmosfera livrată, cu farmecul implicit, aşa că Allied, ca opţiune de vizionare tv, devine aproape o destinaţie de neratat pentru cei care îşi doresc o experienţă îndestulătoare pentru inimile sensibile. Enjoy!

Michaela Platon