Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: Despre instituția propagandei și despre propaganda în școli în vremea comunismului. Invitat,dr. Simona Preda

Marți 20 octombrie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22.00).

Realizator,
Dan Manolache

Pornind de la un excelent studiu alcătuit de
doamna Simona Preda, invitata emisiunii din această seară, vom discuta despre o
instituție esențială a regimului comunist - cea a propagandei. În mod poate
surprinzător, omniprezenței ei în vremea comunismului i-a urmat, cred, după
1989, o nemeritată ignorare de către cercetarea istoriografică a perioadei
menționate. Vom încerca să aducem în prim plan această componentă de bază a
”tehnologiei” prin care Partidul Comunist - fie că se autodefinea la începuturi
ca ”detașament de avangardă al clasei muncitoare” sau, chiar înainte de colaps, ”centru vital al
întregii națiuni” - își propunea atingerea unui scop fundamental: ”făurirea
omului nou”.

Iată o succintă dar edificatoare sinteză prin
care Simona Preda ne prezintă esența, parcursul și falimentul instituției
propagandei din învățământ:

”Preluată – importată practic – după model sovietic, instituția propagandei din sistemul de învățământ s-a dezvoltat și consolidat, urmând un drum care poate fi interpretat ca fiind o veritabilă diagnoză a regimului, un turnesol al fluctuațiilor ideologice ale acestuia.

De la crearea omului nou, manipulare,
coerciție, control, persuasiune, delațiune, îndoctrinare și până la glorificare
și cultul liderului, la crearea societății socialiste multilateral dezvoltate
sau la derapajele protocroniste din ultima fază a comunismului românesc,
instituția propagandistului poate fi interpretată în sine ca fiind un barometru
al veleităților unei conduceri care a avut ca scop principal controlul tinerei
generații.

Putem concluziona că, spre sfârșitul regimului, puterea de penetrare a acestei instituții a propagandistului și-a pierdut din credibilitate. A sfârșit prin a deveni ipostaza omniprezentă a unui limbaj (și a unei gândiri) de lemn, incapabilă de a-și depăși propriile limite, de a se reconverti dincolo de granițele în care a fost formată".

Vom vorbi pe parcursul emisiunii despre
funcții: agitatorul - „un îndrumător și un sfătuitor al maselor care se află în
permanentă legătură cu ele”, propagandistul - „călăuzitorul ideologic și
educatorul politic al comuniștilor care i-au fost încredințați” și lectorul -
”o nouă instituție situată practic între vocea emitentului (puterea) și cea a
propagandistului.”

Vom vorbi pe parcursul emisiunii și despre oamenii
care ocupau aceste funcții încercând să aflăm ce origini sociale aveau, care
era nivelul lor de educație sau cât era oportunism și cât era convingere
adevărată în motivația lor.

Vom stărui asupra relațiilor instituției cu
partidul, dar și cu celelate instituții ale statului cum ar fi Securitatea,
Ministerul de Interne, al Învățământului sau sistemul judiciar.

Nu în ultimul rând, ne vom referi la cei
asupra cărora se exercita presiunea propagandei, la cei ce trebuiau să devină
”oamenii noi, constructorii conștienți ai socialismului și comunismului”.

A fost oare atins acest obiectiv? Și dacă nu,
care ar fi cauzele eșecului? Există astăzi un ”om nou” rezidual, chiar și
parțial ”făurit” și cum îl recunoaștem? În ce măsură propaganda de astăzi –
eventual disimulată sub alte văluri - se aseamănă sau se deosebește de cea
comunistă și care ar putea fi efectele ei?

Iată doar câteva întrebări la care vom
încerca răspunsuri dar care de fapt sunt o invitație la meditație pentru toți
cei care sperăm că ne vor asculta.

Fotografiile au fost preluate de pe site-urile Wikipedia și Rador.