Editura Corint, colecția Descoperă China

(disponibilă în luna aprilie)

În aceste vremuri gri și tulburi, în care situația nu
pare să se amelioreze prea curând, vă propunem o lectură plină de optimism și
speranță. Pregătim o colecție de mărturii, articole și fotografii din China, de
la Wuhan, de unde a pornit totul. Sunt gândurile celor care s-au vindecat și
ale celor din prima linie care au luptat cu virusul și au câștigat.

O carte sensibilă, care demonstrează lumii întregi că
virusul poate fi doborât și putem depăși împreună aceste zile grele.

„Coronavirusul, inamicul
nevăzut. Povești din Wuhan 2020”, disponibil în aprilie la Editura Corint,
poate fi precomandată pe edituracorint.ro sau libris.ro:

https://bit.ly/CoronavirusCorint

https://bit.ly/CoronavirusInamiculNevazutLibris

Unul
din primele volume despre lupta împotriva epidemiei coronavirusului, care își
propune să ofere cititorilor din ţară şi din străinătate o imagine cât se poate
de realistă a eforturilor chinezilor de a învinge acest flagel.

Declaraţii,
articole, fotografii, relatări personale
sunt mărturii de netăgăduit ale curajului şi determinării locuitorilor din
Wuhan care au rămas aici după închiderea lui. Este povestea emoţionantă
a celor care şi-au continuat munca pentru a menţine funcţionarea normală a
oraşului: cadre medicale care au sfidat ameninţarea virusului pentru a
salva vieţi, arhitecți şi constructori care au contribuit la ridicarea
spitalului Huoshenshan în doar zece zile şi mulţi alţi oameni obişnuiţi
din întreaga ţară care şi-au oferit sprijinul.

Cartea
dezvăluie, totodată, mesajele de încurajare şi ajutoarele umanitare
venite din toate colţurile lumii, fiind astfel un tribut adus tuturor celor
care s-au alăturat luptei.

Nota
editorilor chinezi:

Numeroase
persoane din mass-media au dovedit curaj și au pătruns în zonele
afectate, prezentând, prin imagini şi cuvinte, povești adevărate și
emoţionante, încurajându-ne să rezistăm, să facem mai mult și să ne continuăm
eforturile. Ca editori, le recunoaștem pe deplin meritele. Datorită lor, lumea
poate fi martoră la dârzenia și eroismul oamenilor din Wuhan și poate surprinde
spiritul și forța Chinei.

Dorim
să ne exprimăm încă o dată respectul și aprecierea față de toate canalele media
și față de persoanele care au consemnat diverse aspecte ale luptei împotriva
virusului.

Aveți
mai jos câteva fragmente din carte, care surprind esența și transmit mesajul de
încurajare în fața pandemiei coronavirus.

Fragment pag. 23-24

Sunt curier în Wuhan. Ceea ce fac pare simplu și banal. Cu toate astea, în această perioadă aparte am avut o serie de experiențe pline de înțeles. Multe comenzi sunt însoțite de bilete de genul: „Te rog să-i rogi pe părinții mei să poarte măști de protecție când ies din casă, să se spele pe mâini și să-și schimbe îmbrăcămintea imediat ce ajung acasă. Multe mulțumiri.” Înțeleg îngrijorările celor care scriu astfel de bilete și le transmit părinților aceste mesaje.

Apoi sunt bilete fără nicio cerere specifică, de
pildă: „Acestea sunt pentru mama și tata. Mulțumiri pentru efort!” „Mulțumiri!
Mama și tata sunt singuri acasă, iar eu nu mă pot întoarce.” „Mulțumiri, nu pot
veni să îi vizitez pe mama și tata cât timp orașul este în izolare.”

La început, nu am înțeles rostul unor asemenea bilete
și ce voiau oamenii de la mine.

Mai târziu, mi-am dat seama că oamenii nu găseau altă
modalitate de a spune cât de mult le lipseau părinții. Tot ce pot face este să
lase un mesaj cuiva ca mine care le va vedea părinții și asta le va oferi un
fel de alinare. De aceea, de fiecare dată
când livrez aceste mesaje, simt că ele au greutate și sens. Sunt mai mult
decât simple lucruri, ele transmit emoții.

Fragment pag. 11

Mama m-a sunat să îmi
spună că bunica mea, în vârstă de 93 de ani, tocmai o întrebase de ce eu şi
familia nu o vizitaserăm, cina nemaifiiind gustoasă dacă se răcește. I-a cerut
mamei să ne telefoneze și să ne spună să ne grăbim.

Bunica mea este bolnavă de Alzheimer
și câteodată este lucidă, alteori, confuză. Locuiește cu mama și starea ei de
sănătate s-a înrăutățit în ultimii 15 ani, după moartea bunicului meu. Acesta
avea să fie cel mai nefericit ajun al Anului Nou Chinezesc din viața ei.

Fragment pag. 15

Privind pe geamul mașinii
la orașul ce îmi era familiar, m-am trezit întrebându-mă: Chiar plecăm? Chubby conducea şi
mi-a spus: „Să nu deschizi geamul sub nicio formă.” Am rămas nedumerită: „E
chiar atât de grav? Nu avem voie nici măcar să deschidem geamurile mașinii? Nu
am dreptul să respir aer curat?” Gândul ăsta m-a întristat.