DOCUMENTAR: Prozatoarea și traducătoarea Ileana Vulpescu împlinește 85 de ani
21 Mai 2017, 08:50
Renumita scriitoare Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, într-o familie de țărani din localitatea Bratovoești din județul Dolj.
Ileana Vulpescu a urmat la Craiova, Școala ''Regina Elisabeta'' (1939-1943) și Liceul ''Elena Cuza'' (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate, și la București cursurile Facultății de Filologie, secția limbă și literatură franceză, a Universității din București (1953-1958), potrivit ''Dicționarului general al literaturii române'' (2009).
Și-a început activitatea profesională ca documentaristă, apoi, ca cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor ''Dicționarul limbii române'' și ''Dicționarul explicativ al limbii române''.
Și-a făcut debutul în revista ''Familia'', în 1966, cu povestirea ''Scrisoare către un necunoscut'', iar editorial, în 1963, cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.
Prima carte a sa, un volum de schițe, nuvele și scurte piese de teatru, intitulată ''Ș.a.m.d'' a fost lansată în 1969, fiind reluată și amplificată cu titlul ''Candidații la fericire'' (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieți sau neîmplinirea. A urmat romanul ''Rămas bun'' (1975), în care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1976).
A scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă și a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă și din cea contemporană românească. Colaborează la ''România literară'', ''Vatra'', ''Flacăra'', ''România Mare'' ș.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Romanul care a consacrat-o a fost ''Arta conversației'' (1980), care are ca subiect frământările sentimentale ale unei doctorițe, care a constituit și scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărții fiind interpretată, pe scena Teatrului ''Giulești'', de actrița Dorina Lazăr, consemnează volumul ''Dicționarul scriitorilor români'' (2002).
În 1981 i-au fost decernate Premiile ''Ion Creangă'' al Academiei Române și ''Cântarea României'' pentru romanul ''Arta conversației'' (1980); în 1987 a primit Premiul ''Flacăra'' pentru ''Sărută pământul acesta'' (1987). În 1991, întreaga sa activitate literară i-a fost încununată cu premiul ''România Mare''.
A mai publicat: ''Proză'' (București, 1969); ''Rămas bun'' (roman, București, 1975); ''Antinevralgicul de la ora 5'' (piesă în două părți, în Vatra nr. 9, 10, 1979); ''Sărută pământul acesta'' (roman, București, 1987; o reconstituire bazată pe o vastă documentație arheologică, a lumii dacice în perioada cuceririi romane); ''Literatura elină'' (traducere din Jean Defradas, introducere antologie și note de A. Piatkowski, București, 1968); ''Amintirile unui negustor de tablouri'' (traducere din A. Vollard, București, 1969); ''Imagini frumoase'' (traducere din Simone de Beauvoir, București, 1973); ''Sfârșitul'' (traducere din Fr. Nourissier, prefață de R. Toma, București, 1974); ''Vineri sau limburile Pacificului'' (traducere din Michel Tournier, prefață de Micaela Slăvescu, București, 1978); ''Poezii și Poeme. Poesis et poemes'' (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingvă română-franceză, prefață de Șt. Augustin Doinaș, București, 1979); ''Realismul Burghez la sfârșitul secolului al XIX-lea (1860-1914)'' (traducere din A. Celebonovic, prefață de D. Grigorescu, București, 1982); ''Rămas bun casei părintești'' (1990); ''În porthart'' (1998); ''Arta compromisului'' (2002); ''Viață, viață legată cu ață'' (2007); ''Pe apa sâmbetei'' (2009); ''Notă informativă bătută la mașină" (2011); ''Noi, doamna doctor, când o să murim ?'' (2012); ''Teatru francez'', în traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); ''Preludiu'' (2017).
A mai scris fantezia dramatică pentru copii ''Grădina fermecată'', care a văzut lumina rampei la Teatrul de păpuși din Iași, în stagiunea 1980-1981. De asemenea, în 1983 a avut loc dramatizarea ''Artei conversației'', după romanul omonim, realizată în colaborare cu actorul George Bănică. Spectacolul s-a jucat la Teatrul Giulești din București, dar și pe scenele din Oradea, Craiova, Cluj-Napoca. În aceeași colaborare, a figurat și ''Singurătatea unei femei'' (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești.
Împreună cu soțul său poetul, traducătorul și publicistul Romulus Vulpescu (5 apr. 1933 — 18 sept. 2012), scriitoarea a publicat repovestirea romanelor ''Gargantua'' și ''Pantagruel'' de Francois Rabelais, iar singură ''Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon)'' după Alphonse Daudet.
În 2015, scriitoarea Ileana Vulpescu a primit din partea Fundației Dignitas un premiu și Trofeul Fundației Dignitas pentru Excelență — 2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita. Cu acest prilej, compozitorul Laurențiu Ganea a dedicat scriitoarei un recital de chitară clasică și tinerii actori Georgiana Asaftei și Andrei Iordache au oferit o lectură interesantă a unui fragment din celebrul roman "Arta conversației".
În același an, la 5 iunie, a primit titlul de Cetățean de onoare al Craiovei, care i-a fost decernat de către Consiliul Local în cadrul unei ședințe solemne prilejuită de Zilele Orașului.
La 18 mai 2017, președintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincția Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler în semn de "înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuția remarcabilă avută la creșterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilități de a lua contact cu literatura universală".
AGERPRES
