Poeți la Maraton Grigore Șoitu: “Mizez foarte mult pe rolul terapeutic al poeziei”

Miercuri, 31 august 2022, de Ziua Limbii Române, între orele 19.00-22.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr.8 ), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XIV-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 20 de nume importante din generații și geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 9 poete – Ioana Crăciunescu, Rozana Mihalache, Adelina Pascale, Simona Popescu, Livia Roșca, Andra Rotaru, Ana Săndulescu, Gabriela Toma și Miruna Vlada– alături de 11 poeți –Teodor Dună, Bogdan Ghiu, Sorin Gherguț, Florin Iaru, Ioan Matiuț, Andrei Novac, Dan Pleșa, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu,  Grigore Șoitu și Tudor Voicu. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Albert Tajti (pian) și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. 

Dan Mircea Cipariu și Anamaria Spătaru au adresat câteva întrebări invitaților. 

Răspunde poetul Grigore Șoitu:

Acum 14 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. La o repede ochire, cum ar fi spus Cornelia Maria Savu, prezentă la prima ediție a evenimentului, cum rezonezi cu Maratonul de Poezie și Jazz? Cu ce imagini ori cu ce stihuri asociezi Maratonul de Poezie și Jazz?

Pentru mine Maratonul a rămas cea mai lungă noapte a poeziei din București (a poeziei și a jazz-ului) în care se întâlnesc poeți/performeri din promoții literare diferite. Am citit la câteva dintre edițiile Maratonului, iar la altele am fost în public. Sunt multe imagini cu care aș asocia Maratonul de Poezie și jazz: imaginea de cartolină a BCU “Carol I” & statuia ecvestră a regelui, în fața căreia fumam și discutam în pauze cu poeții invitați, imaginea pierdută a rotondei MNLR din Bulevardul Dacia, dar și imaginile celor care s-au dus prea devreme (Traian T. Coşovei, Andrei Bodiu, Cornelia Maria Savu, Valentin Iacob, ș.a.m.d.).

Suntem puși față în față cu războaie, cu pandemii, cu lumi virtuale care încearcă tot mai mult să confiște ”umanitatea din ochiul de sticlă”. Și totuși în acest ”prezent de azi pe mâine”, cum ar fi spus Traian T. Coșovei, și el prezent la prima ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, ce rol, cu mască ori fără mască, mai au poezia, blues-ul ori jazz-ul?

Rolul de a vindeca rănile, dar și de a reduce distanțele (geografice, politice, sociale, ori de alt gen...). Mizez foarte mult pe rolul terapeutic al poeziei, atât pentru cel care o scrie, cât și pentru cititor, dar și pe rolul ei ideologic. Poezia a fost și va fi cel mai bun instrument de luptă împotriva rasismului, homofobiei sau a inegalităților de gen, a misoginiei, clasismului, sanismului sau a războaielor sfinte de orice fel.

Ce locuri reale ori imaginare ți-ai dori să vizitezi pentru un declic creator? Unde ai avea tihnă pentru cercetări interioare și poetice?

Nu mi-aș dori să vizitez vreun loc imaginar, ori real (cu toate că mi-am dorit să fug pentru o vreme într-o insulă, montană sau maritimă ). Pentru cercetări interioare și poetice cel mai bun loc este acum Bucureștiul, așa aglomerat, obositor și poluat cum e!

Ce fapte culturale și artistice ai exersat ori exersezi în vacanța de vară?

În luna iulie am fost invitat să citesc la Pride, în Parcul Izvor, din volumul meu O lungă scrisoare pentru un coming out, în curs de apariție la Editura Fractalia, unde am avut parte de un public empatic & ultrageneros (pur și simplu am fost îmbrățișat după lectura textelor!). Iar în luna august sunt ocupat cu organizarea TerapArt, un festival de terapie prin artă destinat persoanelor cu suferințe psihice, (auto)identificate drept neurodivergente sau mad (nebune), în care vor fi organizate ateliere de scriere creativă, de artă, muzică sau dans. Este primul proiect cofinațat de AFCN, pe care-l derulez prin firma mea.

Pe 31 august e Ziua Limbii Române. Cu ce titlu/obiect/produs cultural ori imagine poetică ai asocia limba română?

Nu știu, în niciun caz cu o pană, un stilou, ori o mașină de scris. Și nici cu o carte, ca obiect mai mult sau mai puțin cultural... Cu ceva mai uman, mai aproape de oameni și de problemele lor: Poezia ca terapie.

Grigore Șoitu. În anii 90 a fost membru fondator al Cenaclului de Marți din Constanța. A participat la mai multe festivaluri naționale și europene de lecturi publice. În decembrie 2018 a lansat prin Asociația L.L.R. proiectul intitulat "ReSet, festival de poezie subversivă", în aula Bibliotecii Naționale a României, moderând în 2019 a doua ediție. A publicat mai multe volume de poezie (Anticulinare, 1996; Addenda, 2002; Spam, 2007; Poeme de stânga, 2011 și După amiaza unui câine, 2018), o carte de versuri pentru copii (Melcoveste, o poveste și nu prea, 2015) și un roman (Povestea dragonului și a stăpânului celor o sută una de maimuțe, 2021). A fost selectat în mai multe antologii de poezie și a realizat în 2014 antologia Grupului de la Constanța, Poemarți, o antologie marțolie. Volumul O lungă scrisoare pentru un coming out, în curs de apariție la Editura Fractalia, va fi lansat anul acesta la Târgul de Carte “Gaudeamus”.