Actrița Monica Davidescu, la aniversarea a 93 de ani de Radio România: “În mașină ascult foarte des Radio România. Mi se pare că mă ține conectată la viața din fiecare sat sau oraș al țării”
01 Noiembrie 2021, 06:00
Talentata actriță a Teatrului Național, Monica Davidescu, ne povestește despre radio și ce înseamnă acesta pentru ea, acum, la 93 de ani de când Radio România a difuzat prima emisiune în eter.
Monica a crescut ascultând sunetele care ieșeau din cutia agățată pe verandă, pentru ca toți ai casei să le audă, indiferent că se aflau în curte sau grădină. Avea, firesc, emisiunile ei preferate, pe care le asculta singură târziu, în noapte, sau alături de surorile ei, după ce bunica adormea.
Ce nu suporta însă să asculte la radio, dar și cum a fost atunci când a pășit pentru prima dată în clădirea Radiodifuziunii Române, de ce îi place și azi Radio România, dar și ce și-ar dori să audă mai des aici, ne spune, în cele ce urmează, Monica Davidescu:
Monica, pe 1 noiembrie, Radio România împlinește 93 de ani...
La mulți ani, Radio România!
Cum ai descoperit radioul?
Nu l-am descoperit așa, întâmplător. Făcea parte din existența noastră zilnică. Era firesc să se audă difuzorul cât e ziua de lungă. Am crescut cu difuzorul la care se putea urmări doar Radio România. Țin minte că vara îl agățam pe verandă să se audă bine în curte sau în grădină.
Copil fiind și crescând cu sunetele din cutie, nu mi s-a părut nimic nefiresc. Ba din contra, era în firea lucrurilor să existe radioul în perete. Fără el ar fi fost ciudat.
Ce îți plăcea să asculți la Radio România, când erai copil?
Dimineața mă trezeam cu matinalul lui Șerban Georgescu și eram încântată să urmăresc dedicațiile muzicale de la ora 9:00, în vacanță sau când nu eram la școală. Îmi plăceau “Unda veselă” și toate scheciurile din emisiunile de umor și muzică. Eram și mai încântată seara târziu când ascultam piese de teatru la radio, iar la Cenaclul Flacăra eram lipite cu urechile de difuzor eu și surorile mele. Iarna, bunica se culca mai devreme și ne cerea să închidem radioul, dar noi îl dădeam cât se poate de încet și ne strângeam toate trei lângă el. Iar după-amiezile, în week-end, ascultam transmisiunile meciurilor de fotbal, cu tata.
Dar de-a lungul timpului, în diferite etape ale vieții tale?
În adolescență, m-am îndrăgostit de emisiunile Luciei Popescu Moraru, fără să îmi dau seama că, mai târziu, viața ne va face să interacționam din plin, și de teatrul radiofonic. Muzica a rămas în continuare una dintre preferințe. Nu suportam știrile, pe care însă acum le ascult cu interes.
Când și cu ce ocazie ai pășit pentru prima dată într-un studio, la Radio România? Cum ți s-a părut?
Pentru prima dată am intrat la Radio pentru o voce, la o piesă de teatru. Nu mai știu care. Cred că era în vremea studenției. Mi s-a părut fascinant. Apoi am intrat, din curiozitate, în studiourile de înregistrări muzicale. Și la sala de spectacole - cel mai adesea pe scenă, în calitate de prezentator, sau în sală, cu ocazia diverselor evenimente.
Dar la o emisiune de radio în direct?
Am avut plăcerea și onoarea să fiu invitată de mai multe ori în direct, pentru interviuri. Cred că la Ioana Mandache am fost prima dată invitată, în calitate de actriță, după debutul meu la Teatrul Național.
Ai făcut teatru radiofonic? Cum a fost experiența asta pentru tine?
Mi-am dorit să fac mai mult teatru radiofonic, pentru că am o voce ușor recognoscibilă, dar am făcut mai puțin decât am sperat. Cred că am trei sau patru piese, nu mai știu exact, au trecut mulți ani între ele. În ultima, am fost Regina Maria a României, alături de Mihai Constantin și Dan Condurache, în regia lui Atilla Vizauer.
Ce alte amintiri ai, ca actriță, legate de Radio România?
Oamenii din radio cu care am interacționat sunt importanți, iar de unii viața mi-a legat pașii și în alte moduri: Lucia Popescu Moraru, Maria Țoghină, Ioana Mandache, Raluca Rădulescu, Andreia Bârsan, Ruxandra Săraru, Radu Croitoru.
Prin ce crezi că e diferit, azi, Radio România de celelalte radiouri?
Sunt încântată că a păstrat același mod de a da ora exactă. Îmi place nota impersonală dată știrilor, fără să vrea să îmi manipuleze părerea într-o direcție sau alta cum fac multe alte canale, fără să vrea să mă impresioneze cu orice preț. Aș vrea să aud mai multă muzică românească și mai puține reclame în preajma orelor exacte. Sper să trăiesc vremea ca de la fără 10 până la fix să ascult și să văd altceva decât reclame la orice post de radio sau TV.
Mai asculți, azi, Radio România?
În mașină ascult foarte des Radio România. Mi se pare că mă ține conectată la viața din fiecare sat sau oraș al țării.
Cum e acest post de radio în comparație cu celelalte?
Fiecare post are o direcție a lui. Unele sunt mai agresive cu muzica, altele cu știrile care să te impresioneze cu orice chip, altele cu emisiunile despre… nimic. Îmi place Radio România pentru că te lasă să îți alegi singur decizia. Doar te infomează. Nu te influențează.
Ce i-ai dori, la împlinirea a 93 de ani de la prima emisiune?
Mulți ani înainte! Încă multe piese de teatru, să înregistreze muzică bună cu artiști valoroși din țară, să găzduiască spectacole minunate în continuare, să ne aducă știri pozitive, mai multe decât cele negative.
