Daniela Rei Vișan în dialog cu domnul profesor doctor Mircea Penescu
24 Octombrie 2020, 06:32
” Muzica este o
lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii,
farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor.Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept
și frumos.”
Platon
Sâmbătă 24
octombrie 2020 de la ora 14,30 vă propunem la Radio România Cultural o
reîntâlnire cu domnul profesor doctor Mircea Penescu Șeful Secției Nefrologie
II la Spitalul Clinic Doctor Carol Davila din București.
În cele 30 de
minute ale emisiunii REConCHILLiant vom încerca să survolăm câteva zone mai
puțin cunoscute... ale muzicii, dar și ale medicinei. Dacă ar fi să deslușim
rădăcinile comune, am ajunge cu gândul în Grecia antică, unde Apollo era
considerat zeul luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii,
conducătorul corului muzelor, al inspirației și al profeției; era o
personificare a soarelui, fiind reprezentat adeseori ca un tânăr atletic
cântând la o liră.
Fiul său Asclepios
( Esculap în limba latină) era protectorul
și premergătorul medicinii. Pentru
a deprinde taina tămăduirii a fost dat
în grija Centaurului Chiron, de la care a învățat să alunge durerea, să
regenereze organele distruse de boală. Cunoștea secretele plantelor, fiind
iubit de oameni pentru vindecările sale miraculoase. Era înfățișat alături de un șarpe
încolăcit pe un baston, imagine transmisă până astăzi ca simbol al farmaciștilor. Templele ridicate în
onoarea lui Asclepios erau ca niște clinici medicale; preoții slujitori erau și
medici, fiind întotdeauna înveștmântați în alb; sanctuarul principal era în
Epidaur.
În ediția de
sâmbătă 24 octombrie nu vom vorbi însă despre mitologia greacă. L-am rugat pe domnul profesor doctor
Mircea Penescu, să ne vorbească despre relația tainică pe care a resimțit-o
personal, între muzică și medicină; despre momentele de oboseală în care muzica
i-a hrănit sufletul, despre perseverența și disciplina ce însoțește studiul
medicinii sau al muzicii. Domnul doctor Mircea Penescu este capelmaistru în
Orchestra Medicilor. A cântat sub bagheta dirijorului Ermil Nichifor din 1970
până în 1995. După cum mărturisea în interviul pe care îl vom difuza la Radio
România Cultural, nu consideră muzica ”
un mijloc de relaxare”, un divertisment, ci mai degrabă ” un refugiu”, întrucât
”muzica readuce echilibrul și armonia,
disponibilitatea pentru a fi bun și delicat, netezește toate asperitățile
vieții, vindecă durerea.”
Despre efectul
terapeutic al muzicii și despre meloterapie s-a tot scris de-a lungul timpului.
Despre disciplina necesară studierii acesteia s-a vorbit însă ceva mai puțin. Cei mai mulți dintre noi admirăm momentele
de grație de pe scenă, fără să ne mai gândim la sutele de ore de repetiție, la
perseverența și lupta cu propriul organism .
Un efort similar îl regăsim și la medici. Ani de studiu continuu, nopți de nesomn, ” la căpătâiul unui bolnav în care viața abia mai pâlpâie”, luptă continuă cu boala, neputința, durerea. Iar dacă magia din timpul unui concert nu poate fi transmisă nici prin cele mai sofisticate mijloace tehnice, tot așa, relația de încredere dintre medic și pacient nu poate fi înlocuită de nici un computer. După cum mărturisea domnul doctor Mircea Penescu ” Încrederea nu e de la sine înțeles; se dobândește, se cucerește” și trebuie prețuită.
Puterea ascunsă a
muzicii am resimțit-o fiecare dintre noi cu mai multă forță în ultimele luni.
Suspendarea concertelor și a pieselor de teatru, distanțarea medicală,
transformată în distanțare socială ne-au
așezat în față o oglindă; am putut cerceta adâncul sufletului, am putut
conștientiza ceea ce ne dă putere sau ne vulnerabilizează; am reînceput unii
dintre noi să prețuim prietenia, atingerea umană, am reînvățat să comunicăm din
priviri, să concentrăm în ochii noștri grija, respectul și dragostea pe care
le-o purtăm semenilor noștri, mai ales atunci când boala și frica ne urmăresc.
Muzica a fost și continuă să fie un sprijin, o modalitate de a înfrunta valurile vieții, oboseala, singurătatea. Ea este însă și cutia de rezonanță a căutărilor, bucuriilor și a împlinirilor noastre. Iar dacă drumul către sănătate șerpuiește printre obstacole de tot felul, limitări fizice sau psihice, deznădejde și speranță, așa și în muzică drumul către armonie străbate momente de îndoială, bucurie, muncă intensă, cunoaștere. Este însă nevoie de sinceritate, încredere, perseverență și curaj pentru a străbate tot acest drum minunat.
