Despre iubire, de Dragobete, cu psihoterapeutul Domnica Petrovai: “Iubirea o construiți amândoi, zi de zi, cu fiecare gest de recunoștință, tandrețe, grijă și moment greu pe care-l depășiți împreună”

Românii stau într-o relație cel mai puțin, în comparație cu ceilalți europeni, spune Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea companiei Mind Education și a Școlii pentru Cuplu. Și asta pentru că atunci când relația evoluează și încep să apară provocările firești ale unui cuplu, românii aleg să iasă din relație, în loc să ceară ajutor sau să înțeleagă ce înseamnă aceste provocări.

În aceste zile de februarie, când celebrăm iubirea, grație celor două zile dedicate îndrăgostiților, Sf.Valentin și Dragobetele, ne arătăm dragostea pentru partenerul de cuplu, unii mai vizibil, alții mai discret. Cât de important este să ne manifestăm iubirea, dar și cum să procedăm ca să fim fericiți nu doar de Zilele Îndrăgostiților, ce înseamnă pentru românii din ziua de azi iubirea și ce-și doresc ei de la o relație de cuplu, cum să ne construim o relație sănătoasă și fericită, dar și despre multe alte lucruri interesante ne povestește, în cele ce urmează, psihoterapeutul Domnica Petrovai, autoarea cărții “Iubește și fii iubit/ă. Aproape totul despre relația de cuplu”:

Datorită celor două sărbători, Sf.Valentin și Dragobete, se vorbește și la noi, despre februarie ca despre luna iubirii. Cât de important a ajuns să ne manifestăm iubirea pentru cineva, în această perioadă? Iubim mai mult dacă o facem în văzul lumii, mai ales pe rețelele de socializare?

Reamintirea cu ocazia acestor sărbători a semnificației și importanței relației de cuplu este un lucru bun. Fără însă să o folosim în sens negativ, în sensul că dacă nu sărbătorești înseamnă că nu iubești suficient sau că nu prețuiești iubirea. Fiecare cuplu își poate alege modul lui de prețuire și manifestare a bucuriei de a fi împreună. Iubirea în văzul lumii, de la faptul că doi adulți se țin de mână sau se sărută sau sunt tandri și afectuoși unul cu celălalt sau că iau masa împreună este valoroasă mereu pentru a comunica și celorlalți, mai ales copiilor și tinerilor, ce înseamnă să exprimi iubirea în cuplu. Din păcate, însă, rețelele de socializare nu sunt o oglindă onestă a provocărilor pe care le avem în cuplu și nevoia de a arăta o imagine idealizată și departe de realitate nu ajută, ci dimpotrivă. Fie ajungem la un perfecționism și așteptări nerealiste legate de cuplu și iubire, fie unii își pierd încrederea și ajung să nu mai creadă într-un cuplu împlinit.

“Atunci când relația evoluează și încep să apară provocările firești ale unui cuplu, românii aleg să iasă din relație, în loc să ceară ajutor”

Ce înseamnă pentru românii de azi iubirea? Ce-și doresc ei de la o relație, de la partener?

Este un amestec de să-mi ofere ce nu am primit de la părinți, să îmi vindece rănile trecutului, să îmi găsesc fericirea alături de el sau ea, să evoluăm împreună. Datele cercetării Școlii pentru Cuplu însă ne arată că românii stau în relație cel mai puțin, între opt și nouă ani, față de alți europeni, fiind pe ultimul loc, din păcate. Asta arată că atunci când relația evoluează și încep să apară provocările firești ale unui cuplu, românii aleg să iasă din relație, în loc să ceară ajutor sau să înțeleagă ce înseamnă aceste provocări. Ele semnifică doar că este nevoie de un grad mai mare de conștientizare, angajament și efort pentru a depăși crizele și tranziția către o altă etapă mai matură a relației. Aș spune că încă avem așteptări nerealiste, nu suntem confortabili cu efortul și dăm prea mult vina asupra partenerului. Mulți ar vrea de la partener să le ofere ce nu își pot ei oferi, acceptare, siguranță de sine, încredere. Și dărâmarea acestor mituri înseamnă și începutul asumării unui proces de vindecare și maturizare a celor doi care salvează căsnicia.

Ce ar trebui ei să facă să treacă mai ușor peste aceste zile pline de inimioare, floricele și declarații de dragoste cei care nu se mai află într-o relație?

Despărțirile sunt dureroase și acceptarea lor este un pas către vindecare. Important este a accepta că îți este greu, a vorbi despre singurătate, sau frică, sau teamă și a investi în a avea grijă de tine. Campania pe care noi am lansat-o acum este tocmai pe această idee, “Tu cum iub(ești)!” - https://www.facebook.com/Sinergie.ro - unde oferim celor preocupați de iubire, cuplu și a fi bine cu tine acces la cursurile pe care le-am dezvoltat pentru a avea grijă de noi.

Care sunt nemulțumirile de cuplu ale românilor, de când “ne-a lovit” pandemia?

Sunt cupluri care au devenit mai puternice odată cu pandemia, care erau suficient de reziliente și relația lor a devenit mai bună, asta pentru că și-au dat seama că sunt necazuri mai mari decât certurile lor anterioare. Și, într-adevăr, am întâlnit și cupluri ale căror probleme nerezolvate au explodat, pentru că au crescut anxietatea, neîncrederea și incertitudinea și nu au mai avut alte supape de reglare a stresului. Sunt din ce în ce mai evidente impactul depresiei și anxietății asupra cuplului și impactul traumelor emoționale individuale, dar și al celor colective care ne afectează profund siguranța emoțională și încrederea în ceilalți. Conflictele au avut ca și surse copiii, mai ales că au învățat de acasă și a fost greu să și muncești și să fii și părinte în același timp, insecuritățile financiare și modul în care cei doi s-au raportat la pandemie.

“Iubirea nu vine de la sine doar pentru că mi-o doresc atât de mult. Ea cere dedicare, efort, cunoaștere și multă practică a stării de bine”

Au avut ei nevoie de mai multă terapie de cuplu, în ultima perioadă, decât de obicei? Provocările cauzate de pandemie au sudat mai mult relațiile de cuplu sau le-au făcut să se destrame? Cum să facem față acestei perioade, din punct de vedere relațional?

Cred că pandemia a avut acest beneficiu a faptului că mulți au conștientizat cât de importantă este grija pentru sănătatea noastră emoțională, cât de important este să avem resurse emoționale ca să ne adaptăm bine unor perioade dificile cu pericole și amenințări reale. A crescut solicitarea către terapie de cuplu în cadrul comunității noastre de terapeuți de cuplu, lucru valoros pentru că terapia de cuplu dă rezultate, previne divorțul și salvează căsnicii.

Multora ne e frică să mai iubim, să ne “aruncăm” într-o relație? Care ar fi motivele întâlnite frecvent de dvs., în terapiile pe care le-ați făcut, de-a lungul anilor?

Neîncrederea, frica de a fi rănit, dezamăgit, de abandon, frica de intimitate. Ideea nu este să ne aruncăm în relații, ci să clădim cu răbdare relații, să fim deschiși, să învățăm despre relații. Să iubim și cu mintea, nu doar cu inima. Sau să nu ne protejăm, pentru că pierdem experiența care înseamnă atât de mult, aceea de a iubi și a fi iubiți. Ideea este că evolăm, ne maturizăm, vindecăm în relații. Când stăm în așteptare sau resemnați pentru că nu mai credem sau ne este prea frică, ne îndepărtăm și mai mult de ceea ce avem nevoie, să construim împreună o relație de iubire care are la bază siguranța, încrederea și vitalitatea.

Deseori am auzit expresia, folosită în special de femei: “rău e cu rău, dar mai rău e fără rău”, cred “moștenită” de la mamele sau bunicile lor. De ce mulți dintre noi trăiesc/aleg singurătatea în doi, sau mai rău, nefericirea, și le dau senzația celor din jur că sunt cupluri fericite, oameni împliniți?

În primul rând, pentru că nu știm că răul este o etapă a fiecărei relații, că o putem depăși și că ne poate fi bine. Avem nevoie de o educație a relației de cuplu. Modele nu sunt grozave, însă avem nevoie să cerem ajutor, să mergem la un curs, să investim în iubire. Iubirea nu vine de la sine doar pentru că mi-o doresc atât de mult. Ea cere dedicare, efort, cunoaștere și multă practică a stării de bine.

„La noi, iubirea încă este chinuită, nefericită, cu infidelitate și rupturi dureroase pentru că, istoric, ne lipsește o preocupare colectivă față de bunăstarea cuplului, dar și o educație a lui”

Există numeroase cupluri care pozează în perechi fericite, mai ales pe rețelele sociale, și care se despart, mai devreme sau mai târziu, într-un mod nu tocmai decent, civilizat. De ce ne iubim tare în ochii lumii și pe urmă ne bălăcărim?

Nu știm să ne despărțim cu blândețe și asumat, tot în zona de luptă de putere și învinovățire reciprocă rămân cei doi, din păcate. Vorbim despre celălalt și nu despre noi și cu o nevoie de ventilare emoțională fără granițe. Să spun cum m-am simțit și ce mi-a făcut celălalt rămâne tot în zona imaturității emoționale într-un mod abuziv. Nevoia de o imagine în exterior, idealizată și realistă, este tot o formă de validare externă a propriilor insecurități. A vrea să fii văzut, vine tot dintr-o zonă egocentrică, uneori narcisistă. Valoarea mea depinde de numărul de like-uri, de câți mă apreciază sau mă invidiază. Însă să nu uităm că cineva are nevoie să idealizeze, să se hrănească din imaginile oferite de alții. Când nu ai o identitate proprie și te simți nesigur, cauți în exterior surse de validare sau oameni care să-ți ofere idealuri care oricum sunt de neatins și neautentice.

“În cultura noastră, iubirea este umbrită de neîncredere și suspiciune”, spuneați într-un interviu recent. Și dați un exemplu concludent: felul în care este ea reflectată în filmele românești. De ce credeți că, față de alte nații, românii au un mod diferit de a privi iubirea, îndrăgosteala, relațiile de cuplu? De ce la noi în cele mai multe filme, deci și în viața reală, iubirile, relațiile sunt mai mult zgomotoase, chinuite, nefericite, neîmplinite?

Așa este, la noi iubirea încă este chinuită, nefericită, cu infidelitate și rupturi dureroase, pentru că istoric ne lipsește o preocupare colectivă față de bunăstarea cuplului, dar și o educație a lui. Nu prea vorbim despre asta, pe rețelele de socializare sunt imagini ale unor vieți perfecte, dar neautentice, și avem așteptări nerealiste. Fie căutăm iubirea de sine sau fugim din relații toxice, ambele extreme ale unei neasumări a unui efort de care avem nevoie pentru a fi într-o relație. Muzica, cultura, fimul încă nu ne oferă un model care să îl depășească pe cel adolescentin sau suferind. Avem nevoie de conversații mai adevărate și avem nevoie să întâlnim, cunoaștem cupluri care și-au salvat căsniciile. Surprinzător sau nu, mesajul de prevenție a divorțului a fost prost primit de mulți, pentru că încă văd soluția în a ieși din relații. Fără încrederea că pot ști cum să clădească o relație trainică satisfăcătoare.

Lipsa de preocupare pentru o educație a relațiilor non-abuzive, pentru viața emoțională a copiilor și adulților din viața lor, pentru educația sexuală spune multe despre cât de departe suntem de asumare. Este și parte din misiunea noastră, prin proiectele pe care le-am dezvoltat de a contribui la o educație care are la bază grija pentru sănătatea noastră mintală, educația relațiilor non-abuzive și o altfel de conversație despre iubire. Iubirea este o putere ce poate fi dezvoltată. Nu este o întâmplare sau noroc ce îl trăiesc unii dintre noi. Stă în puterea noastră să fim capabili de relații de iubire trainice prin accesul la cunoaștere și resurse. În acest sens, am dezvoltat Sinergie, o platformă de cursuri și evenimente care susțin adulții în viața lor de cuplu și în a fi bine ei cu ei.

„Iubirea este ceva ce construiți amândoi, zi de zi, cu fiecare gest de recunoștință, tandrețe, grijă și moment greu pe care-l depășiți împreună”

De ce divorțează oamenii din motive absurde?

Ca și certurile, ele au cauze mai profunde. Rupturile de încredere, fricile noastre, traumele nevindecate ne îndepărtează unii de ceilalți, chiar dacă aparent oamenii se ceartă din cauza banilor, vaselor nespălate. În prezent, din păcate, cazurile de divorț sunt din ce în ce mai abuzive și aici pierd teribil de dureros copilul sau copiii. Divorțul este o experiență traumatică pentru toți cei implicați și avem nevoie să contribuim și mai mult la campanii de prevenție și educație a ceea ce înseamnă o relație. Faptul că sunt certuri sau nemulțumiri nu înseamnă că nu ai ales bine sau că sunt motiv de divorț. Conflictele sunt o foarte bună oportunitate de a ne înțelege pe noi și partenerul. Nerezolvate cu instrumentele potrivite pot duce la violență, resentimente și rupturi traumatice.

Ce înseamnă o relație sănătoasă și împlinită, în zilele noastre?

Înseamnă să fii conștient că o relație implică angajament, efort, disponibilitate către vindecare și maturizare. Nu este despre căsnicii fericite, ci despre căsnicii vindecătoare.

Ce putem face ca să ne construim o astfel de relație?

Să cerem ajutor, să mergem la terapie, să avem prieteni cupluri deschise și ele către cunoaștere. Să merg cu soțul/soția la un curs despre viața de cuplu însemnă bunătate, grijă reciprocă și răbdare.

Cum să facem să fim fericiți mai des, nu doar de Valentine’s Day și Dragobete?

Să prețuim relația și să o protejăm zi de zi. Să mă întreb ce am făcut pentru relația mea și să fac. Iubirea este ceva ce construiți amândoi, zi de zi, cu fiecare gest de recunoștință, tandrețe, grijă și moment greu pe care-l depășiți împreună.

Interviu realizat de Anca Nicoleanu