Vocile memoriei: Marin Sorescu

Marin Sorescu intra în literatură  cu aureola de a fi fost remarcat de Călinescu, și încă înainte să debuteze în volum. Criticul, care avea  cunoștință  de manuscrisele tânărului de atunci, punea în evidență,  într-un număr din 1964 al revistei Contemporanul  ” capacitatea excepțională a autorului de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune”. Debutul lui Marin Sorescu avea să vină în același an, cu volumul de parodii Singur printre poeți. Dinu Pillat, cel care i-a înmânat, se pare, lui Călinescu  manuscrisul poetului, a lăsat o mărturie despre discuția pe care a avut-o atunci în particular cu marele critic. Autorul volumelor Tușiți, Tinerețera lui Don Quijote devine unul dintre cei mai cunoscuți și citiți poeți din generația lui, cea a anilor șaizeci. El are succes și ca dramaturg, și ca  eseist. Scrie de asemenea proză ; spune de altfel într-un interviu că avea pregătit pentru debut un volum de proză umoristică. Cu toată notorietatea de care ajunge să se bucure ea, cu tot  prestigiul câștigat în ochii autorității, generația lui Marin Sorescu nu este scutită nici mai târziu de presiuni politice și  de cenzură. Spre deosebire de unii dintre congenerii lui, care debutaseră mai devreme, autorul pieselor Iona și A treia țeapă nu trebuise să dea politicului nici o vamă, și politicul  nu o va primi din partea lui niciodată. Despre toate acestea discutăm într-o ediție specială a Vocilor memoriei.

 

 Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 28 februarie, ora 22.30. Redactor E. Lucan