Dimensiunea științifică a artei: Cea mai ecologică flacără olimpică din istorie. Ep. 2
06 Octombrie 2021, 06:00
În această vară timp de 3 săptămâni, capitala Japoniei a fost gazda celei de a 32-a ediții a jocurilor olimpice de vară, din epoca modernă. Vorbim despre acest mare eveniment sportiv din perspectiva arteiși a tehnologiei care au dat culoare extravagantului spectacol de deschidere a Jocurilor Olimpice Tokyo 2020.
Ediția din acest an a jocurilor olimpice s-a bucurat de cea mai ecologică flacără olimpică din istorie.
Ea a fost întreținută de o sursă de hidrogen și nu de propan, acesta din urmă, prin ardere, eliberează CO2.
Tokujin Yoshioka este artistul designer care a proiectat torța olimpică inspirată de petalele florii de cireș. 30% din metalul din care este realizată torța, provine din aluminiul recuperat și reciclat din debri-ul rezultat în urma evenimentelor devastatoare din anul 2011 (cutremurul urmat de tzunami).
Iar, vasul care a adăpostit și a ținut vie flacăra olimpică pe parcursul competiției a fost construita de Oki Sato, un arhitect de origine canadiană.
”Toți ne adunăm sub soare, toți suntem egali, toți îi primim energia”, așa a sunat conceptul lucrării lui Sato, o structură sferică, care amintește de astrul zilei, construită din aluminiu, din 10 elemente cu interiorul reflectiv, care se deschid, ca niște petale.
La finalul ceremoniei, sfera s-a deshis ca o floare pentru a revela în interiorul său flacăra olimpică adusă de tenismena japoneză Naomi Osaka.
A fost prima flacără olimpică, care a ars hidrogen obținut prin electroliză, folosind energia solară produsă într-o instalație aflată în prefectura japoneză Fukushima, din vestul țării. Hidrogenul produs în acest mod este cunoscut sub numele de ”hidrogen verde”.
Spre deosebire de propan, folosit pentru flăcările olimpice anterioare, hidrogenul arde cu o flacără incoloră, invizibilă, de aceea a fost nevoie ca peste flacără să se pulverizeze carbonat de sodiu, care i-a oferit culoarea galben portocaliu.
”Am ajustat mișcarea și forma flăcării pentru a străluci ca și cum ar fi ars lemnul de foc; această încercare de a „proiecta flăcările” a fost fără precedent.
Utilizarea hidrogenului a fost doar una dintre multiplele inițiative menite să reducă impactul asupra mediului pe care l-ar avea un asemenea eveniment.
Podiumurile și medaliile olimpice au fost realizate din materiale reciclate și majoritatea locurilor care au găzduit evenimentele existau deja, unele din ele fiind construite pentru jocurile olimpice din 1964.
Credit Foto: Getty images, Flacăra olimpică.
Realizator Mihaela Ghiță
