Știința 360 - 19 ianuarie 2024 - Cum supraviețuiesc racii în mediul anoxic?

Așa s-ar putea sintetiza titlul cercetării la care a lucrat ”o groază de ani”, după cum singur mărturisește, Lucian Pârvulescu, cadru didactic la Universitatea de Vest din Timișoara, conducătorul laboratorului Crayfish Research Centre (https://eertis.eu/erlb-2200-000k-0697) din cadrul Institutului de Cercetări Avansate de Mediu (https://icam.uvt.ro/) al Universității de Vest din Timișoara.

Din 2023, conduc doctorate în domeniul biologie, iar acest centru l-am înființat mai mult cu scopul de a coagula tinerii interesați de cercetarea racilor. Dacă ar fi să inventez o meserie nouă, aceea ar fi de „mentor în cercetare”, iar oferta mea ar fi aici (http://coaching.crayfish.ro/indexRO.html), spune Lucian Pârvulescu.

Rezultatele cercetării au fost deja publicate în PLoS ONE, aici https://doi.org/10.1371/journal.pone.0287888.

Detaliile - în interviul de mai jos, acordat pentru emisiunea Știința 360.

Sunt un om de știință. Am devenit asta deoarece mereu m-a provocat ideea mai mult de cât observația. Filozofia mea este „Am observat ceva, dar de ce este așa?”. Meseria de cercetător mi se potrivește cel mai bine (...).

Dar nu de la început a fost așa. Apucasem în viața mea profesională să fiu asistent medical, o perioadă de aproape 8 ani, unde am deservit o comună întreagă (comuna Vermeș, CS), perioadă de care sunt foarte mândru. Dar tot la natură era gândul meu, așa că un pic tardiv, mi-am luat inima-n dinți și am mers la admitere la facultate. Am intrat, ultimul, pe loc bugetat, după ce crezusem inițial că am picat. Și n-am mai plecat. Am rămas acolo pentru că un profesor, dl. Conf. Univ. Dan Stănescu (specialist în păsări, adică ornitolog), a văzut în mine un potențial coleg. Parcursul meu însă nu a depins de asta, deși păsările fuseseră prima
mea dragoste, și mi-e încă greu să-mi explic de ce. Poate fiindcă racii m-au găsit pe mine, înainte de a-i găsi eu pe ei. Eram în primul an de masterat și primisem un email dacă nu cumva vreau să lucrez într-un proiect de implementare a rețelei Natura2000 în România (numai ce aderasem la UE, și ne trebuia). Nu prea știam ce trebuie să fac, dar părea atractiv fiindcă era de lucru pe teren, pe ape curgătoare, și ar fi fost primii mei bani câștigați din noua mea meserie (în afară de salariul de Preparator universitar de la acea vreme). Abia după câteva ședințe am realizat că eu de fapt trebuie să mă ocup de raci în acel proiect. Și m-am
ocupat încât mai am și azi treabă! Desigur, proiectul a fost doar momentul în care am realizat nu doar faptul că „sunt în elementul meu atunci când vine vorba de a găsi raci” dar și că odată ce am găsit ceva, întrebarea mea obsesivă „de ce?” mă angajează pasional în a livra și un răspuns. Sau cel puțin o cale de a pleca spre unul (adică o ipoteză).
Îmi place să arăt public ceea ce fac, așa că imediat ce racii au devenit partenerii mei, am construit un site dedicat, îl găsiți aici, în română dar și engleză
(http://www.crayfish.ro/indexRO.html). La fel, cine sunt eu și ce fac eu, puteți citi aici (http://www.lucianparvulescu.crayfish.ro/indexRO.html). Parcursul meu educațional, locurile de muncă, rezultatele, sau chiar și un CV, sunt publice. Proiectele pe care le-am implementat, unul despre mecanismele invaziei racului dungat (http://inv.crayfish.ro/indexRO.html), altul despre racul bihorean (http://idle.crayfish.ro/indexRO.html), sunt aici. Iar pentru cine este
interesat, puteți vedea cu exactitate cât a costat ceea ce am produs din banii de la Bugetul de Stat.

Lucrarea recent publicată mă reprezintă cel mai bine. A pornit de la o idee aparent nebunească, a fost abordată într-o manieră inventivă, ca soluție la lipsa de echipamente scumpe, și a continuat cu multă ambiție de a pătrunde cât mai adânc în problemă. A culminat cu rezultate, dar ca de obicei, sunt nemulțumit. Fiindcă mai e mult până departe. Dar lucrăm la asta, mai spune Cristian Pârvulescu.