Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului (4 februarie)

 

 

 

Astăzi, se lansează Planul European de Luptă împotriva Cancerului. Care va fi efectul asupra legislației fiecărei țări membre UE, cum văd pacienții această oportunitate, care sunt lipsurile sistemului de sănătate românesc în ceea ce privește managementul afecțiunilor oncologice, cum pot fi implementate prevederile Planului European în practica românească? La aceste întrebări au răspuns reprezentanții asociațiilor de pacienți din România pentru Revista Politici de sănătate.

Cezar Irimia, președinte Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer:

”Pacienții cer un plan național de cancer și un registru asociat încă din 2001. Pandemia ne-a demonstrat, încă o dată, că nu avem politici sanitare bine stabilite, mai ales în domeniul cancerului, unde un plan național ar fi prevăzut toate aspectele sociale, juridice, sanitare și toate procedurile necesare pentru o astfel de stare de urgență. Din păcate, până nu rezolvăm lucrurile la noi în țară, Planul European nu ne ajută mare lucru, deoarece nu implică învățământul și sănătatea. Planul european poate să facă doar recomandări pe aceste două segmente. Ce avem noi acum, sunt doar subprograme de chimioterapie, radioterapie și, să spunem, și chirurgie oncologică. Un Plan Național de Cancer trebuie să cuprindă, în primul rând, prevenția, și, obligatoriu, registre de pacienți. Plecând de la prevenție și acces la investigații  și tratamente, până la paliație – toate acestea formează un plan național de cancer. Dacă ar exista, un astfel de document ar veni cu câteva obligații în beneficiul pacientului: actualizarea listei de medicamente, implementarea noutăților în tratarea cancerului, etc. Un plan național, combinat cu un registru de cancer, în primul rând monitorizează fondurile alocate și modul în care sunt cheltuite, monitorizează terapiile aplicate în cancer și eficiența lor și este asigurarea faptului că banii alocați oncologiei sunt cheltuiți doar pentru bolnavii de cancer”.

Dorica Dan, președinte Asociația pentru Cancere Rare:

”1 din 5 pacienți din Europa este diagnosticat cu o formă rară de cancer: mielom, leucemii, carcinoame, tumori neuroendocrine, cancere pediatrice. Există aproximativ 200 de forme rare de cancer înregistrate la nivel global. Adoptarea Planului European de Cancer este foarte importantă pentru toate statele membre, deoarece vorbim de boli extrem de grave, care afectează un număr mare de persoane. Cred că la o masă a discuțiilor la care să participe toți actorii din sistem (pacienți, specialiști, furnizori de servicii medicale, autorități, industrie) putem vedea în ce fel măsurile europene sunt relevante pentru sănătatea din România și să identificăm acele măsuri specifice pentru sistemul nostru sanitar. La nivel european, împreună cu Organizația Europeană de Boli Rare, Alianța Națională pentru Boli Rare și-a prezentat poziția Comisiei Europene încă de anul trecut pe acest domeniu și au fost introduse 10 măsuri importante pe domeniul cancerelor rare în Planul European de Cancer. Cancerele rare trebuie abordate specific: să fie monitorizate din punct de vedere epidemiologic și clinic, să existe registre de pacienți, să se creeze centre de expertiză și rețele în jurul acestor centre care să poată colabora și transfrontalier, să se încurajeze educația medicală, care să ajute direct rețeaua de asistență medicală, să se integreze adecvat în sistemul universitar toți actorii educaționali, inclusiv exemple de bune practici din viața de zi cu zi a pacienților. În plus, trebuie încurajată cercetarea, să existe biobănci (care la noi sunt limitate), înregistrarea clinică, un circuit clar al pacienților pentru toți cei implicați în îngrijire, luarea deciziei trebuie să fie comună medic- pacient, încurajarea statelor membre în folosirea terapiilor și instrumentelor de ultimă generație adecvate pentru îngrijirea acestor cancere rare”, susține Dorica Dan.

Radu Gănescu, președinte Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România:

”Este de salutat Planul European de Cancer, deoarece ajută nu numai țara noastră. Multe alte țări sunt în același stadiu ca România. Nu există un management integrat al pacientului oncologic, nu există partea de rețea europeană a pacienților cu cancer. Planul European este un impuls pentru ca fiecare țară să-și activeze sau să-și creioneze un plan național. Având în vedere că ne aflăm într-un an, din păcate, în continuare pandemic, urgența ar trebui să fie readucerea pacienților în centrele medicale pentru diagnosticare, mai ales în afecțiunile oncologice și mai ales în cancerul de sân, de colon, de vezică, bronhopulmonar, unde, din păcate, spitalele de pneumologie sunt suport COVID, iar accesul pacienților este limitat. Primul pas ar fi diagnosticarea pacienților cărora le este frică sau nu reușesc să vină la spital. Dar, înainte de diagnosticare, există partea de screening, care ar trebui să fie baza unui Plan Național de orice fel. Astfel, putem merge statistic, putem vedea care este incidența în populație, cum trebuie corelate toate cifrele și cum să faci screening-ul plecând de la medicul de familie. Este clar că trebuie să existe și echipa multidisciplinară. Partea a treia, în care pacientul este diagnosticat și inclus în tratament și monitorizare, este reprezentată de accesul la servicii medicale. Știm foarte bine că, de multe ori, locurile în spitale sunt limitate, serviciile de radioterapie, care sunt esențiale, nu sunt disponibile tuturor pacienților care ar avea nevoie. Privatul este foarte important, deoarece acoperă multe arii de servicii oncologice. Este important modul în care domeniul privat poate susține managementul oncologic și, în același timp, poate avea rambursarea din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în ceea ce înseamnă acces la servicii, adică tratament, monitorizare, etc”.

Sursă FOTO – Revista Politici de Sănătate