DOCUMENTAR: 147 de ani de la nașterea lui Traian Vuia, pionier al aviației românești și mondiale

1872 – s-a născut Traian Vuia, în Surducu Mic, comuna Bujor (judeţul Timiş), care astăzi îi poartă numele. A fost inginer, inventator şi primul aeronaut din lume care a reuşit să se desprindă cu forţe proprii de la pământ şi să zboare cu un aparat mai greu decât aerul – la 18 martie 1906. Totodată, de numele său se mai leagă experimentarea şi construirea a două tipuri de elicoptere (în 1918 şi 1920) şi inventarea generatorului cu aburi aplicat la construcţia centralelor termice (1925).

* * *

În anul 1881, ca elev al şcolii din Făget, Traian Vuia a fost fascinat de demonstraţia făcută de învăţătorul său, care într-una din zile s-a decis să înalţe câteva zmeie de forme şi dimensiuni diferite. Drept pentru care, la doar 9 ani, s-a decis să-şi construiască şi el unele, pe care le-a experimentat cu succes. Şi nu s-a oprit aici, fiindcă pe când s-a aflat la liceul din Lugoj (unde şi-a însuşit noţiuni de fizică şi mecanică), Traian Vuia a conceput şi construit un aparat de zburat de mici dimensiuni, mai greu decât aerul, pe care l-a denumit „Automobil cu aripi”. Acesta consta dintr-o tricicletă (velociped pe trei roţi) peste care a fost montat un şasiu vertical, la a cărui parte superioară se aflau o aripă, o cârmă de direcţie şi o elice.

După obţinerea bacalaureatului, Traian Vuia a plecat spre Budapesta, pentru a-şi continua studiile, înscriindu-se la Şcoala Politehnică – Secţia mecanică. Cum nu avea nici o sursă de venit, fost pus în situaţia de a-şi câştiga singur existenţa, iar pentru că şcoala pe care şi-o dorea să o urmeze nu avea seral, s-a transferat la Drept unde frecvenţa nu era obligatorie. Astfel, el a avut ocazia să lucreze în birourile mai multor avocaţi români din Banat, câştigând banii necesari terminării facultăţii. La 6 mai 1901, şi-a luat doctoratul în Ştiinţe juridice cu tema „Regimul militar şi industrie, Stat şi Contract”. Pasionat însă de probleme tehnice şi îndeosebi de cele aviatice, în anul 1902, Traian Vuia a plecat la Paris, luând şi macheta „Automobilului cu aripi” construit la Lugoj, proiect pe care însă îl va reconsidera total, denumindu-l „Aeroplanul-automobil”. În capitala Franţei el a sperat să găsească pe cineva interesat să-i finanţeze proiectul, însă a găsit mult scepticism. Memoriu întocmit de Traian Vuia, adresat Academiei de Ştiinţe din Paris în februarie 1903, a fost respins de un savant cu renume mondial, Henry Poincaire.

Şi totuşi, proiectul a prins viaţă cu ajutorul fondurilor primite din partea compatrioţilor săi din Lugoj, în frunte cu Gheorghe Dobrin şi Coriolan Brediceanu, astfel că Traian Vuia s-a apucat de construcţia aparatului perfecţionând până la minime detalii, planurile originale. Începând cu 2 decembrie 1905, au fost făcute mai multe testări, iar în ziua de 18 martie 1906, pe câmpul de la Montesson (lângă Paris), Vuia a executat primul zbor din istoria aviaţiei cu un avion „Vuia 1”, mai greu decât aerul. Presa mondială a comentat destul de amplu evenimentul, Revista „La Nature” specificând: „La 18 martie Vuia s-a ridicat cu aeroplanul său 60 de centimetri la 1 metru înălţime după ce şi-a luat elanul dorit de pe sol. El a luat contact cu pământul la o distanţă de 12 metri depărtare…”

Zborurile lui Traian Vuia au continuat să se desfăşoare, distanţa parcursă ajungând chiar să se dubleze. Biografii săi amintesc că cercurile competente franceze nu au ignorat rezultatele sale, însă între Traian Vuia şi Aeroclubul Franţei a intervenit o relaţie de răceală, ceea ce în final a dus probabil, la absenţa unei comisii de omologare sau a unor reprezentanţi pe terenul de zbor, în zilele în care el şi-a încercat de atâtea ori aparatul.

Cu ocazia deschiderii primului Salon aeronautic din Paris, a fost expus şi avionul „Vuia 2”, care a atras atenţia vizitatorilor şi tehnicienilor, însă lipsa banilor l-au determinat pe Traian Vuia să renunţe la activitatea de constructor în domeniul avioanelor.

* * *

În perioada 1918 – 1922 Traian Vuia şi-a îndreptat activitatea sa creatoare pe direcţia realizării unor aparate cu decolare verticală, în acest sens concepând şi construind două elicoptere. Primul a fost realizat în 1918 iar cel de-al doilea în 1922.

* * *

Traian Vuia a continuat să lucreze neîntrerupt la Paris, până în anul 1946, când s-a îmbolnăvit grav. Dorinţa sa a fost atunci de a reveni în România, fapt petrecut în 1950. Din păcate însă la doar o lună de zile, a încetat din viaţă, în septembrie 1950, la Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

VASILESCU GABRIELA