Irina Marinov: „Unul din lucrurile pe care le-am învățat este că știința este dificilă la început, dar duce la lucruri uimitoare! Trebuie să ai încredere în proces și multă răbdare”

„Nu am știut dintotdeauna că vreau să devin om de știință”, mărturisește Irina Marinov, invitata ediției din această seară a emisiunii Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, specialistă în oceanografie și în modelarea climatică și Associate professor la Universitatea Pennsylvania, SUA, Departamentul de Științele Pământului și ale Mediului (https://web.sas.upenn.edu/oceans-and-climate/).

„Îmi plăceau multe lucruri. Îmi plăceau cărțile, literatura, am vrut să fiu lingvist. După aceea mi-a plăcut arta, ca oricăruia dintre noi. Ne jucam, îmi plăcea arta și vroiam să devin arhitect, apoi istoric de artă și așa mai departe. După aceea mi-am dat seama că am văzut distrugerea mediului, mai ales în România, mai ales în urma colapsul industrial comunist în perioada tranziției din anii 90. Deci, vroiam cumva să salvez planeta și să contribui la societate. Și am avut noroc, să zic așa, să am părinți - oameni de știință, și să merg la școli bune.Și am avut noroc să obțin bursă, am avut baftă să obțin bursă la Middlebury (Middlebury College, n.r.), apoi la doctorat (la Universitatea Princeton, n.r., în Statele Unite ești plătit, nu ești plătit mult dar ești plătit cât să supraviețuiești. Și asta este foarte important, să poți să fii plătit să lucrezi). Am avut noroc să fiu în aceste școli și să am profesori buni în liceu și părinți care m-au ajutat pe tot parcursul carierei.”

Irina Marinov studiază „intersecția dintre oceanografie chimică, biologică și dinamică atmosferică” pentru că înțelege că niciun element al mediului nu funcționează izolat. De la circulația curenților oceanici până la cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă, totul este conectat.

„Fără oceane, temperatura ar fi cu vreo 20 de grade mai mare”, avertizează ea. Iar asta nu e o metaforă. În doar 200 de ani, concentrația de CO₂ a crescut de la 290 la 425 părți pe milion – o accelerare fără precedent în istoria geologică a Pământului.

„Concentrația de dioxid de carbon în momentul ăsta este pe la 425 din aceste părți pe milion. Dioxidul de carbon nu este poluant pentru sănătatea noastră, însă este extrem de important pentru efectul de seră. Prezența lui încălzește planeta, încălzește atmosfera. (…) Nu este importantă numai concentrația totală de dioxid de carbon în atmosferă, ci cât de repede producem noi această schimbare.

Noi facem acum un experiment geofizic la scară largă, ne jucăm cu Pământul. Suntem într-o epocă antropogenică, o epocă în care omul, pentru prima oară, are această putere uriașă de a schimba planeta.”

„Acum studiez această intersecție între oceanografie chimică, biologică și dinamică în oceane, și în atmosferă. Studiez această intersecție pentru că mă interesează tot. Și am pornit de la partea fizică și de la atmosferă și după aia am fost mai interesată de circulația oceanelor. Și apoi am devenit interesată treptat de chimia oceanelor și deci tot adaug multe, multe bucățele, dince în ce mai multe bucățele, și devin din ce în ce mai interdisciplinară.

Aici la PEN (Pennsylvania University, n.r.) predau cursuri despre schimbări climatice, despre dinamica oceanelor și atmosferei. Și un curs nou, e abia al doilea an că îl predau și îl tot schimb, se numește ”Climate and Big DATA”. Deci bazele de date mari și cum să analizăm datele mari de la sateliți, din modele, din observații. Ca să înțelegem mai bine studiile de climă. Recent am început să mă interesez și de învățarea automată, Machine Learning, care este un domeniu al inteligenței artificiale, care e legat de dezvoltarea modelelor care permit calculatoarelor să învețe din datele prezente, fără programare explicită.”

În fața acestei realități alarmante, Irina vine și cu speranță. Rapoartele IPCC, Intergovernmental Panel on Climate Change (https://www.ipcc.ch/) oferă o hartă clară a tranzițiilor necesare – în energie, industrie, agricultură, infrastructură și comportament uman. Esențial este să reducem rapid emisiile și să ajungem la „zero net” până în 2050. În ecuația climatică, timpul este resursa cea mai prețioasă. Și, paradoxal, cea mai ignorată.

„Viitorul este în mâinile noastre. Trebuie să producem energie fără să punem dioxid de carbon în atmosferă. Noi știm cum să facem multe din aceste lucruri și, de fapt, industria petrolieră chiar știe cum să facă aceste lucruri, numai că trebuie să implementăm aceste metode pe o scară mult mai largă. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât tranziția va costa mai mult.”

Irina Marinov subliniază complexitatea crizei climatice. Fiecare alegere are consecințe multiple – de la defrișările din Amazon până la sărăcia din regiunile defavorizate. Acesta este motivul pentru care obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU sunt atât de importante – ele oferă o viziune holistică asupra unei lumi în transformare

„Toate sistemele sunt interconectate, nu poți să rezolvi numai schimbările climatice fără să rezolvi o sută de alte lucruri. Dar ideea este că știm cum să reducem emisiile, deja avem tehnologie și trebuie să reducem emisiile.”

Irina Marinov este absolventă a Liceului ”Sfântul Sava” din București (1994, astăzi Colegiul Național ”Sfântul Sava”) și apoi a Colegiului Middlebury din Vermont (1998), Statele Unite, cu dublă specializare, fizică și matematică.

„Cred că e foarte important și să faci matematică. Studenților mei care vor să facă climă și sunt ecologi și vor să salveze planeta, nu prea le place când le spun asta. Dar eu le spun: ca să ajungi să faci orice fel de știință, chiar și științe sociale și nu numai, științe naturale și așa mai departe, trebuie să stai un pic și să te chinui acolo cu matematica.”

După liceu, a urmat un traseu impresionant în educație și cercetare, ajungând astăzi să formeze noi generații de cercetători în SUA.

„Știința e dificilă de la început, dar duce la lucruri uimitoare”, afirmă Irina Marinov, subliniind că răbdarea și încrederea în proces sunt esențiale pentru oricine alege calea cercetării. Este un mesaj pe care îl transmite constant și studenților ei, încurajându-i să se confrunte cu cele mai grele cursuri și să accepte provocările timpurii ca pe investiții în viitor.

A lucrat la MIT, la Woods Hole – cel mai mare institut de oceanografie din SUA – și în prezent predă și face cercetare la University of Pennsylvania, parte din Ivy League.

Parcursul profesional în SUA nu e lipsit de presiuni. A trecut prin sistemul intens de tenure track, în care un profesor este evaluat timp de șapte ani pentru a obține un post permanent. Această evaluare presupune publicarea de articole științifice, atragerea de granturi, predare excelentă și implicare academică.

„După acești ani există o evaluare riguroasă: 12-14 scrisori externe, dintre care unele trebuie să vină din afara țării. E un proces extrem de serios. Administrația evaluează acest ‘cazier’ al tău, care include toate lucrările pe care le-ai făcut, cum este ranking-ul tău în specialitatea ta și se uită la toate aceste scrisori externe, de la profesori din domeniul tău, din disciplina ta, care nu sunt din propria universitate.”

Dar poate cea mai mare provocare vine din necesitatea permanentă de a atrage finanțări.

„Trebuie să funcționez ca un mic antreprenor. Universitatea îmi plătește salariul pentru nouă luni. Pentru restul anului și pentru cercetare, trebuie să scriu granturi. Și rata de aprobare e de doar 10%.”

În acest context, presiunea este constantă, dar și productivă: granturile susțin activitatea echipei, plata studenților, echipamentele, deplasările și, în esență, întreaga cercetare.

Dincolo de cifre și modele climatice, Irina este conștientă de distanța care există între cercetători și publicul larg. De aceea, militează activ pentru o mai bună comunicare a problemelor de mediu. Ea consideră că este esențial ca publicul nespecialist să înțeleagă gravitatea și urgența schimbărilor climatice. Acest efort de „traducere” a științei devine tot mai important într-o lume unde deciziile politice și sociale sunt influențate de percepții greșite sau incomplete despre știință.

„Îmi doresc ca anul viitor să organizez pentru profesorii și pentru studenții din universitatea mea, și pentru profesori de liceu din statul meu și din orașul Philadelphia un workshop de comunicare urgentă a problemelor de climă. Pentru că problema de comunicare devine din ce în ce mai importantă și noi, ca cercetători, de multe ori nu prea știm cum să comunicăm cu oamenii care nu înțeleg detaliile tehnice ale domenilor noastre.”

Cu toate resursele și prestigiul universitar, SUA pare să nu mai fie un ”paradis” pentru cercetători. Irina Marinov avertizează că ne aflăm într-un moment critic pentru știință și educație. Problemele sociale și politice din America afectează și mediul academic, generând o criză de încredere în cercetare și în rolul universităților.

„300 de președinți de universități americane au semnat o scrisoare comună care denunță interferența guvernamentală fără precedent în educația superioară și în știință (în America, n.r.). Există probleme reale și dificile în societate care au dus la creșterea naționalismului și a liderilor populiști, nu numai în Statele Unite, dar și în Europa, America de Sud și în România, bineînțeles. Și pentru a rezolva aceste probleme avem nevoie de cercetare independentă și de universități independente libere de interferență guvernamentală.”

Pe larg despre toate acestea - la Idei în în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe - joi, 1 mai a.c., la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, de la 21.00 la 22.00, realizatoare Corina Negrea.