Idei în nocturnă.Pagini de Istorie - Bătălia de la Stalingrad, o rememorare după opt decenii de la încheiere. Invitat, prof. univ. dr. Petre Otu

Vom evoca în emisiunea din această seară una dintre cele mai sângeroase bătălii din întraga istorie a omenirii. Vom vorbi despre confruntarea de la Stalingrad de la încheierea căreia s-au împlinit la 2 februarie, opt decenii. O bătălie în care au fost angrenați, conform unor surse credibile, aproape trei milioane de combatanți. Pierderile au fost, la rândul lor, uriase. Ele au fosr estimate la 628.000 de militari în rândul trupelor germane, italiene, maghiare și române și la peste 1.000.000 de militari sovietici și 40.000 de civili. Cu mențiunea că cifrele furnizate de regimul sovietic au fost întotdeauna puse sub semnul întrebării. Să mai adăugăm că în urma capitulării din 2 februarie 1943, sovieticii au luat aproximativ 90.000 de prizonieri dintre care doar 6.000 au supraviețuit.

De ce această hecatombă? Pentru că, parcă mai mult ca oricând, în această bătălie, viața militarilor a fost sacrificată cu cinism de către ambele comandamente care au urmărit victoria cu orice preț. Desigur că numele orașului, Stalingrad, vechiul Țarâțin și actualul Volgograd, a jucat și el un rol semnificativ în această mobilizare de forțe și în exacerbarea de orgolii plătite, din păcate foarte scump.

Vom evoca desigur această dramatică încleștare, un moment de cotitură în desfășurarea războiului, o bătălie în care forțele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe Frontul de Est și nu și-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Vom insista însă, după cum este și firesc asupra participării armatei române la această uriașă confruntare cu aproximativ 144.000 de militari, .

Întreaga operațiune a trupelor Axei era încredințată Armatei a 6-a comandate de generalul Frederich Paulus. Ea era încadrată la vest de Armata a 3-a română comandată de generalul Petre Dumitrescu iar la sud Corpul 6 (general Dragalina) completat cu alte unități și puse sub comanda generalului Constantinescu Claps ( Armata a 4-a). Trupele române erau subordonate feldmareșalului von Bock, comandantul Grupului de Armate Sud. Se preconiza ca după cucerirea Stalingradului cele trei armate să se constitue în Grupul Armatelor de Sud sau „al Donului” sub comanda mareșalului Antonescu.

În prima sa parte operațiunea militară părea a fi un succes pentru trupele Axei care au avansat și au ajuns să poarte lupte chiar pe teritoriul orașului. Apărarea eroică a forțelor sovietice a făcut ca Stalingradul să reziste, mai mult decât atât a fost aruncată în luptă o puternică concentrare de forțe care a declanșat pe 19 și pe 20 noiembrie două ofensive devastatoare ce au pulverizat liniile inamice cu deosebire în zonele de front unde erau dislocate trupele române.

Vom vorbi desigur despre cauzele înfrângerii accentuând asupra avertismentelor adresate de comandanții români, neluate în seamă de germani. Mai mult decât atât comandanții germani au acuzat armata română că a cedat prea ușor presiunii sovietice. Aceste învinuiri nedrepte au provocat reacția lui Ion Antonescu. Într-o telegramă trimisă la 9 decembrie 1942 feldmareșalului Mainstein se sublinia că România a pus la dispoziția Germaniei aproape totalitatea forțelor sale militare „îndeplinind un rol european foarte îndepărtat de modestele ei idealuri naționale și politice”, dar i-a atras atenția că „această jertfă generoasă nu trebuie privită ca o obligațiune fără restricțiuni” pentru că, „nimeni nu ne poate cere altceva decât ceea ce considerăm noi a da, între Germania și România neexistând până la această dată nicio convenție, nici politică nici militară.” Vorbind despre comportamentul discriminatoriu al germanilor față de militarii români, Antonescu sublinia că soldatul român „nu poate fi umilit de un străin, cu atât mai puțin de un camarad de arme, chiar când greșește. El nu poate fi masacrat în atacuri inutile...nu poate fi pedepsit decât de ofițerul român.”

Pierderile imense s-au datorat pe de o parte succesului ofensivei sovietice care a dus la ruperea frontului și pe de alta ordinelor date de Hitler care a interzis retragerea și a cerut să se reziste până la ultimul om.

În finalul emisiunii vom vorbi și despre sfârșitul rezistenței trupelor Axei încercuite de cele sovietice, despre drama soldaților și ofițerilor români, despre consecințele militare și politice pe care le-a adus această bătălie.